Articolul integral poate fi consultat în revista Viața Medicală: De ce refuză românii vaccinarea anti-COVID? – Viața Medicală (viata-medicala.ro)

The post De ce refuză românii vaccinarea anti-COVID? appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Colegul nostru Flavius-Cristian Mărcău, de la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, a realizat împreună cu alți doi cercetători un studiu privind refuzul vaccinării împotriva COVID-19 în România [1]. Studiul a fost efectuat online. Din numărul de repondenți, s-a selectat un eșantion reprezentativ de 650 de persoane care nu fuseseră vaccinate împotriva COVID-19, cu vârsta cuprinsă între 16 și peste 65 de ani, care locuiesc în mediul rural sau urban, cu diferite niveluri de educație și care au trecut (sau nu) prin boala COVID-19.

În prezent, în primele două luni ale anului 2022, România încă are una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare din Uniunea Europeană, sub 45% din totalul populației. Refuzul vaccinului anti-COVID-19 de către o parte a populației României devine o barieră împotriva controlului și stopării virusului SARS CoV-2 care este deosebit de infecțios. Evoluția rapidă a vaccinurilor COVID-19 a creat confuzie în ceea ce privește sănătatea și siguranța. Mulți cetățeni români refuză vaccinarea din cauza temerilor generate de incertitudinile bazate pe informațiile obținute din știrile false, în combinație cu încrederea scăzută în medici și în sistemul medical românesc.

În studiul acesta s-a dorit identificarea corectă a factorilor determinanți din spatele refuzului vaccinării, oferind astfel o analiză sociologică relevantă ce ajută la înțelegerea acestui fenomen. Analiza a demonstrat faptul că 81% dintre respondenți au încredere în vaccinurile obligatorii din schema națională și 57,3% au încredere în cele opționale, altele decât vaccinurile anti-COVID-19 (precum Rotavirus, Hepatita A și B, Gripă, Meningococ, Pneumococic etc.) și au mai puțină încredere în vaccinurile anti-COVID-19. Studiul dezvăluie, de asemenea, un procent foarte mare de respondenți care au încredere foarte mare în afirmațiile din știrile false, indiferent de canalele pe care acestea sunt promovate.

Vaccinurile împotriva COVID-19 sunt în prezent principala armă viabilă în lupta împotriva pandemiei, dar rata scăzută de vaccinare în unele țări precum România și Bulgaria, în comparație cu restul Uniunii Europene, pune o presiune extremă asupra sistemului medical. Politica de vaccinare a României nu a reușit să convingă oamenii să se vaccineze împotriva COVID-19 în număr mare. Astfel, o rată scăzută de vaccinare în rândul populației duce la un număr mare de persoane infectate, de persoane internate în secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI) și de persoane decedate raportate zilnic.

La momentul celui de-al cincilea val al pandemiei de COVID-19, România a trecut printr-o criză medicală fără precedent. Sistemul medical s-a apropiat de colaps. Sistemul de sănătate a fost aproape de colaps și în timpul celui de-al patrulea val, când numărul de paturi din secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI) dedicate pacienților cu COVID-19 a fost aproape în întregime ocupat, iar numărul tot mai mare de decese raportate zilnic a atins cote alarmante, după cum se poate observa din următoarele diagramă.

Astfel, acest studiu a identificat un numitor comun, o „frică de vaccin”, determinată de teoriile conspirației, lipsa de educație medicală sau pur și simplu teama de noutate. Focarele de COVID-19 pot fi controlate sau oprite prin vaccinarea rezidenților, dar respingerea vaccinului ridică probleme serioase și mută presiunea asupra sistemului medical din România, care inevitabil se va prăbuși la un moment dat. Prin urmare, având în vedere că România are încă o rată de vaccinare foarte scăzută, este important să înțelegem corect „de ce” refuză oamenii vaccinarea împotriva COVID-19, fiindcă astfel se poate modela o politică serioasă de vaccinare și pandemia se poate termina mai repede. Acceptarea vaccinării împotriva COVID-19 este un pas foarte important spre controlul focarelor de COVID-19 în comunitate, scăderea internărilor în spitale și a deceselor.

Referințe

[1] Flavius-Cristian Mărcău, Sorin Purec, George Niculescu, “Study on the Refusal of Vaccination against COVID-19 in Romania”, Vaccines 2022 (2022) 261 (publicat: 9 Februarie 2022)

Articole pentru aprofundare rapidă

• Crina Petec Călin, „Despre vaccinare, imunizare și paradoxul românesc al neîncrederii în știință”, Rețeaua de Solidaritate & Radio România Cultural – Corina Cernea în emisiunea „Diaspora. Dincolo de granițe” (publicat: 5 Noiembrie 2021)
• Iulia Constantin, „Imunitatea de grup”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 15 Iunie 2021)
• Mihai Bucur, „Doar o intrebare: De ce te-ai vaccinat?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 6 Ianuarie 2021)
• Tudor Toma, „OPINIE – Tudor Toma, medic pneumolog român în Marea Britanie”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 4 August 2020)
• Ionut Poeană, „E vaccinul obligatoriu contra CoVID o idee bună?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 20 Iulie 2021)
• Mihaela Sava, „O treime din cei infectați cu Covid 19 nu dezvoltă simptome și îl pot da mai departe fără să știe”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 9 Mai 2020)
• Cătălin Constantinescu, „Virusurile, molecule pseudo-vii …”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 11 Mai 2020)
• Cătălin Constantinescu, „Testarea moleculară: cum se face și de ce apar rezultate false. Putem vorbi de un vaccin?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 11 Mai 2020)

SURSA ARTICOL: https://reteauadesolidaritate.com/studiu-privind-refuzul-vaccinarii-impotriva-covid-19-in-romania/

The post Studiu privind refuzul vaccinării împotriva COVID-19 în România appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-col-r-dr-ing-catalin-peptan-specialist-in-studii-de-securitate-si-intelligence-problematicia-mediului-inconjurator-a-devenit-obiect/

The post EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (10) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-cons/

The post EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (8) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-con/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (7) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

,,Manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei”!

-Rep. Domnule director, astfel de situații grave nu impun şi acțiuni profesioniste din partea autorităților statului, pentru asigurarea climatului de stabilitate socială?
-C.P. Domnule profesor, vedem în spațiul public preocupări foarte serioase în acest sens din partea autorităților responsabile, iar cazurile prezentate anterior sunt, totuși, izolate și nu constituie, din fericire, un comportament generalizat al imigranților!
-Rep. Cum «izolate», domnule director, când autoritățile naționale nu au întotdeauna capacitatea de a gestiona optim problematica imigrației ilegale?
-C.P. Trebuie să admitem, chiar și cu o anumită doză de neliniște, că România, dacă nu acum, într-un viitor nu prea îndepărtat, va avea nevoie de forță de muncă pentru diverse sectoare economice, în contextul în care ne confruntăm cu un deficit datorită emigrării masive, în ultimii ani, a concetățenilor noștri către state din vestul Europei. În acest context, va trebui să fim pregătiți să acceptăm imigranți, să fim toleranți cu aceștia, să ne schimbăm chiar și anumite prejudecăți și să acționăm de așa manieră încât aceștia să se poată integra într-un spațiu cultural diferit de cel din țările de origine. Aici este cheia problemei, în opinia mea!
-Rep. Aţi explicat fenomenul prin «cheia» germană, după cum constat, dar ați atins un subiect sensibil și cu consecințe aproape incalculabile pentru societatea românească, anume, problematica emigrației, aşa că aş dori să ştiu care este opinia dumneavoastră privind exodul masiv al românilor în străinătate, după anul 1990?
-C.P. Într-adevăr, este un subiect foarte sensibil, care, de fiecare dată când îl abordez, îmi generează un fel de emotivitate aparte, pentru că mă duce cu gândul la conţinutul unei cărți cu titlul: «O Românie migratoare!», care tratează această problematică din perspectiva sacrificiilor imense pentru obținerea bunăstării atât de mult visate de către români, mai ales după decembrie 1989!
-Rep. Dar cum putem explica un asemenea lucru?
-C.P. În opinia mea, o astfel de conduită a multora dintre concetățenii noștri este răspunsul dat la manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei!
-Rep. Ca să facem şi puţină psihologie, care ar fi, în opinia dumneavoastră, profilul emigrantului român, acceptat cu precădere în vestul Europei?
-C.P. În primul rând, statele dezvoltate din vestul Europei, dar nu numai de aici, stabile din punct de vedere socio-economic, cele care cultivă de mult timp meritocrația, sunt interesate să primească imigranți cu un nivel ridicat de calificare, iar, în acest fel, apare cunoscutul fenomen de «braindrain» (n.n. exodul persoanelor cu pregătire superioară, a «creierelor»), pe fondul ratei demografice în scădere în multe state ale continentului, ceea ce încurajează migrarea forței de muncă mediu și slab calificată în domenii precum agricultura, construcțiile sau îngrijirea persoanelor!
-Rep. Se impune, totuşi, o diferenţiere mai clară a categoriilor de emigranţi români!
-C.P. Desigur, pentru că în prima categorie prezentată putem vorbi despre o migrație pe termen lung, iar cea de-a doua situație este caracteristică migrației sezoniere, ceea ce trebuie să ne dea de gândit tuturor, pentru că în ultimii ani, majoritatea emigranților români au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, adică tocmai populația activă de care țara are atât de mare nevoie!
-Rep. În timp, cum credeţi că s-a manifestat emigraţia românilor în străinătate?
-C.P. Domnule profesor, în primii ani după evenimentele din decembrie 1989 s-a remarcat plecarea românilor în străinătate mai mult ca o «tatonare-explorare» a pieței muncii, pentru că în contextul economic din perioada respectivă, care i-a pus pe mulți dintre concitadinii noștri în situația inedită de a deveni șomeri, însăşi ridicarea vizelor cetățenilor români pentru spațiul Uniunii Europene le-a oferit posibilitatea, începând cu 1 ianuarie 2002, să circule liber, determinând un nou val al emigrației românilor. Totuși, integrarea României în Uniunea Europeană a constituit principalul reper care a favorizat emigrarea în spațiul occidental a persoanelor cu nivel ridicat al calificării, ea fiind determinată și de criza economico-financiară ce se prefigura la acea dată. Spre exemplu, în anul 2007, aproape o jumătate de million de români au părăsit țara, iar pandemia COVID-19, care se manifestă la nivel planetar de circa doi ani, a redus substanțial numărul emigranților români, mulți dintre aceștia fiind nevoiți să revină acasă!
-Rep. De fapt, ne confruntăm cu o realitate crudă a depopulării spaţiului românesc!
-C.P. Pentru că ne aflăm în fața unei realități triste şi potrivit unor estimări statistice, peste patru milioane de români au părăsit țara și s-au stabilit în străinătate în ultimele trei decenii! Mai grav este faptul că, potrivit unui studiu recent, tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani își exprimă intenția de a emigra într-un orizont temporar imediat, nemulțumiți fiind de perspectivele oferite de către societatea românească!
-Rep. Aici e «buba», domnule director, nemulţumirea tinerilor faţă de ceea ce le oferă o societate coruptă! Nu este şi aceasta o amenințare pentru securitatea țării noastre?
-C.P. Pentru că migrația externă reprezintă doar una dintre cauzele care concură la depopularea României, chiar dacă termenul folosit poate induce o stare de îngrijorare în rândul opiniei publice, în ultimii 15 ani, populația României a scăzut cu mai bine de două milioane de persoane! Institutul european de statistică previzionează că în anul 2050 România va avea 16 milioane de locuitori, iar în anul 2100 doar 13 milioane. Sunt previziuni sumbre, care trebuie să îngrijoreze românul de rând și să conștientizeze autoritățile statului cu privire la gravitatea situației!
-Rep. Domnule director, să ştiţi că «românul de rând», cum îl numiţi dumneavoastră, are îngrijorările lui de viaţă, problema este ce fac autorităţile statului?
-C.P. La întrebarea dumneavoastră, vă răspund concis! Există o amenințare pentru securitatea națională a României, pentru că afectează însăși fibra identitară națională! Și pentru a fi mai convingător, vă prezint unele date mai mult decât îngrijorătoare publicate de către Institutul Național de Statistică prin care populația României s-a diminuat cu peste 100.000 de locuitori în 2020 şi de mai bine de trei decenii, în România, mor mai multe persoane decât se nasc! Iată, în anul 2020 s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani!
-Rep. Statisticile acestea sunt ca şi cifrele celor contaminaţi de pandemie, dar trebuie să privim ambele fațete ale problemei, imigrația și emigrația, într-un relativ echilibru!
-C.P. Domnule profesor, trăim într-o societate globală în care trebuie să ne raportăm la valorile și la regulile impuse de globalizare, dar trebuie să ne păstrăm fibra noastră națională, atât de mult încercată de-a lungul istoriei! Suntem parte a lumii globale în care libera circulație a persoanelor reprezintă un imperativ mai mult decât evident şi nu ne putem închide granițele pentru intrarea unor imigranți pe teritoriul nostru național. Să impunem respectarea legislației naționale și internaționale incidente problematicii migrației, pentru că suntem la noi acasă şi, în acelaşi timp, nu putem obstrucționa demersurile concetățenilor noștri de a emigra spre alte zări, unde speră să-și valorizeze propriile resurse, fiind cunoscute capabilitățile românului de a se adapta la diferite situaţii! Avem nevoie de promovarea unor politici economice, sociale, educaționale și culturale eficiente, articulate particularităților noastre naționale, pentru că ne aflăm într-un moment de răscruce în care autoritățile statului trebuie să conștientizeze gravitatea problemei și să acționeze eficient și pragmatic, pentru că doar de clamarea unor necesități românul este sătul!
-Rep. Ce bine o spuneţi, domnule director, iar, pentru că ne apropiem de finalul întâlnirii noastre de astăzi, vă adresez mulțumirile mele și ale cititorilor publicației «Gorjeanul» pentru informațiile interesante pe care ni le-ați comunicat!
-C.P. Domnule profesor, nu aș vrea să încheiem dialogul fără a face precizarea că problematica migrației în spațiul românesc trebuie abordată și din perspectiva migrației interne, cu precădere din mediul urban spre rural, ceea ce a modificat substanțial caracteristicile anumitor regiuni ale României. Satul românesc s-a depopulat masiv în ultimele trei decenii, iar în jurul marilor orașe, care sunt «polii» creșterii economice, au apărut «localități dormitor» în care populația este înstrăinată, tradițiile, obiceiurile și datinile românești dispărând odată cu satul tradițional. Îndemn cititorii noștri să lectureze lucrarea dumneavoastră, «Depopularea mediului rural din România», spunându-le că merită, cu atât mai mult cu cât lucrarea prezintă o radiografiere pertinentă a problematicii la nivelul unor comune gorjene. Valorile identitare româneşti şi patrimoniul cultural naţional sunt supuse unui proces de eroziune continuă ce poate periclita coeziunea identitară, de aceea cred că această problematică este una de securitate națională!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-co-4/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (6) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

,,Cred că Europa are încă nevoie de migranţi, datorită ratei natalităţii scăzute”!

-Rep. Aş dori să aflu dacă poate fi folosită migrația ilegală ca un «instrument» de realizare a propriilor interese ale unor state sau chiar ale unor lideri zonali?
-C.P. Răspunsul la o astfel de întrebare este dificil de formulat cu un grad ridicat de certitudine! Cert este însă că în mass-media internațională se discută intens, în ultimul timp, despre intențiile și capacitatea unor ţări de a determina şi a folosi migraţia ilegală ca pe o modalitate de promovare a propriilor interese regionale, chiar dacă sunt generate ameninţări neconvenționale de securitate pentru comunitățile din arealele geografice afectate de migrație.
-Rep. Daţi-mi un exemplu concret în acest sens!
-C.P. Dacă ne referim doar la recenta criză a migranților de la granița dintre Polonia și Belarus, autoritățile poloneze susțin că aceasta este susținută de forțele speciale din țara vecină. Nu puține sunt vocile din spațiul european care susțin că președintele Alexandr Lukaşenko foloseşte drama refugiaţilor ca pe o armă politică de răzbunare pentru sancţiunile economice la care a fost supusă propria-i administrație!
-Rep. În contextul multiplelor probleme generate de către imigranții ajunși în spațiul european, cum vede cetățeanul autohton prezența acestora în propria-i ţară?
-C.P. Migranții proveniți cu precădere din spațiul lumii islamice sunt percepuți ca o ameninţare reală la ceea ce este considerat a fi «modus vivendi occidentalis» şi cred că există serioase preocupări legate de compatibilitatea valorilor lumii islamice cu valorile creștine. Realitatea ne arată că în Europa Occidentală fenomenul infracționalității a cunoscut cote alarmante, migranții aflându-se la originea multora dintre infracțiuni!
-Rep. Dar poziţiile forţelor politice din aceste ţări şi ale opiniei publice…
-C.P. …Reacțiile unei părți a opiniei publice și a forțelor politice extremiste din țările vest-europene la astfel de acțiuni sunt prompte și constituie potențiali factori de risc pentru stabilitatea societală!
-Rep. Domnule director, dar, am remarcat şi o creștere a reacţiilor forțelor de extremă dreapta care iau atitudine împotriva prezenței imigranților pe teritoriul european!
-C.P. Așa este, pentru că grupările de extrema dreaptă din unele țări europene au o popularitate în creștere, datorită poziției publice antimigrație, prin vehicularea unor teme de genul: «islamizarea» societăţii europene şi pierderea identităţii naţionale! În acest sens, vorbim despre idei ale «Alternativei pentru Germania» sau despre «Adunarea Naţională» (Franţa), «VOX» (Spania), «Democraţii Suedezi», «Zorii Aurii» (Grecia), «Lege şi Justiţie» (Polonia), «Partidul pentru Libertate» (Olanda) şi «Partidul Popular Danez», iar astfel de poziții sunt la fel de periculoase pentru societate, precum amenințările generate de fenomenul migrației ilegale.
-Rep. Cum credeți că trebuie să se poziționeze liderii europeni cu privire la problematica migrației cu care se confruntă continentul nostru?
-C.P. Având în vedere problemele cu care se confruntă unele țări ale Uniunii Europene privitoare la deficitul forței de muncă, eu cred că Europa are încă nevoie de migranţi, datorită ratei natalităţii scăzute cu care se confruntă aceste ţări, iar toți «actorii» implicați trebuie să înţeleagă că numai respectând principiul legalității, migraţia poate fi controlată în funcție de capacitatea de absorbție a țărilor europene! Pe de altă parte, ajunși pe continentul european, migranții trebuie să accepte necesitatea integrării în valorile culturale şi sociale europene!
-Rep. Frumos de spus în teorie, dar mai greu de pus în practică, dacă şi Europa face pași concreți spre integrarea migranților veniți din alte lumi și din alte civilizații!
-C.P. Aceşti paşi se pot vedea, pentru că marile metropole europene «găzduiesc», în numele toleranței religioase și a acceptării multiculturalismului, chiar moschei musulmane, temple hinduse sau budiste, sinagogi evreiești, alături de catedralele creștine! Dacă ne referim la migranții veniți din lumea musulmană, voi da ca exemplu Londra, cu peste 100 de tribunale islamice «sharia» și aproape 500 de moschei, ceea ce l-a determinat pe clericul șiit Maulana Siez Raza Rizvi să susțină că Londra este „mai islamică decât multe țări musulmane puse la un loc” şi să nu uităm că Sadiq Khan a devenit, în anul 2016, primul musulman care conduce o capitală occidentală și a fost reales, în urmă cu câteva luni, pentru al doilea mandat în funcția de primar al Londrei!
-Rep. După ce am sărbătorit Ziua Naţională a României, în finalul dialogului nostru de azi, cum credeți că se va soluționa această problemă spinoasă a migrației ilegale ce pare că se abate asupra continentului european?
-C.P. Domnule profesor, istoria confirmă faptul că migrația a avut şi un rol pozitiv în dezvoltarea societăţii, contribuind la îmbogăţirea culturilor şi a civilizaţiilor lumii! Fiind puternic ancorat în ceea ce definește comportamentul uman, cred că fenomenul migrației nu va putea fi oprit niciodată şi nici nu trebuie să ne propunem așa ceva! Ceea ce cred că trebuie realizat se referă la gestionarea optimă a problematicii, ținând cont de interesul ambelor părți implicate în fenomenul acesta: migranții, pe de-o parte, societățile în cadrul cărora vor să se stabilească, pe de altă parte!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-co-3/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (5) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

,,Terorismul însemnă, în primul rând, provocarea în mod premeditat a unor stări de frică, groază, teroare, prin ameninţare, intimidare și violență”!

-Rep. Totuşi, de la mişcarea «sicarilor», vestita sectă a zeloţilor, care foloseau pumnalul în comiterea de atentate, până la puterea de distrugere a teroriştilor de azi, cred că putem vorbi despre cu totul alte situaţii şi despre alte interese!
-C.P. Desigur, sunt alte interese, şi revenind la ultima parte a întrebării dumneavoastră anterioare, e unanim recunoscut faptul că amploarea dobândită de fenomenul terorist la începutul mileniului al treilea creştin, odată cu atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA, a determinat reconceptualizarea de tip global, multinaţional şi multidimensional a strategiilor de securitate de către multe state ale lumii, iar constituirea coaliției internaționale de luptă împotriva terorismului este cel mai elocvent exemplu al unei astfel de noi abordări!
-Rep. Domnule dr. ing. Cătălin Peptan, pentru omul obişnuit şi mai puţin informat, chiar mai puţin cunoscător al terminologiei specifice studiilor de securitate, cum putem defini terorismul?
-C.P. Vedeţi dumneavoastră, demersul privind formularea unei definiții a terorismului, nu este deloc simplu, acest demers reprezentând aria de preocupare a specialiștilor, precum: criminologi, istorici, juriști, diplomați, psihologi ori sociologi, iar cititorul nostru trebuie să știe că terorismul însemnă, în primul rând, provocarea în mod premeditat a unor stări de frică, groază, teroare, prin ameninţare, intimidare și violență. Studiile de specialitate evidențiază, în definirea conceptului de terorism, prezența elementului violență, a scopurilor politice urmărite, a caracterul arbitrar al alegerii țintelor și, nu în ultimul rând, a sentimentelor de frică şi teroare generate! Sintetizând ideile exprimate anterior, aș spune că terorismul reprezintă o acțiune planificată și bine orchestrată ce folosește ca principal instrument violența extremă, pentru a produce efecte traumatizante în plan psihologic, vizând erodarea structurii sociale în spațiul în care se manifestă!
-Rep. Domnule director, care sunt caracteristicile spațiilor de manifestare a terorismului?
-C.P. Dacă privim cu atenţie, istoria ne arată că terorismul nu s-a limitat la un anume spațiu geografic de manifestare, deoarece întâlnim, de-a lungul timpului, acte de terorism caracterizate printr-o cruzime extremă și care au generat consecințe aproape incomensurabile pentru umanitate, pe toate continentele mapamondului.
-Rep. Totuşi, ce vă surprinde, cu deosebire, în această privinţă?
-C.P. Aș remarca faptul că fenomenul terorist a dobândit o traiectorie ascendentă după sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale, motivat fiind chiar de ideologii și doctrine diverse, cu puternice accente normative!
-Rep. S-ar putea vorbi despre anumite condiţii sociale, politice sau economice, despre paradigme culturale sau despre credinţe religioase care favorizează terorismul?
-C.P. Terorismul se manifestă, cu precădere, în areale geografice caracterizate de existența unor regimuri autoritar-totalitare, de guvernări nedemocratice și neperformante, de serioase probleme de ordin economic, de discrepanțe majore între clasa săracilor și cea a bogaților, sau de problemele de ordin social, determinate de rata demografică ridicată. Zone importante din Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Subcontinentul Indian, Africa de Nord sau Africa Subsahariană, constituie și astăzi terenul predilect de apariție și manifestare a unor grupări teroriste.
-Rep. Domnule director, cred că sunt multe probleme dureroase care marchează viaţa noastră de zi cu zi, dar aş dori să ne referim la unele ideologii care motivează obiectivele urmărite de către grupările teroriste… Puteți să detaliați?
-C.P. Ca să vă răspund la întrebare, amintesc faptul că un cunoscut expert israelian în problematica teroristă, Boaz Ganor, prezintă în studiile sale multitudinea obiectivelor urmărite de către autorii actelor teroriste, de la cele politice, naționaliste, separatiste, socio-economice sau religioase, până la cele ideologice, încadrând în această ultimă categorie propaganda comunistă, fascistă sau anarhistă! Ceea ce caracterizează, astăzi, fenomenul terorist manifestat în regiunile amintite este, de cele mai multe ori, amestecul toxic dintre politică și religie, cel care a potențat islamismul radical. Dar la fel de adevărat este și faptul că pe fondul anumitor conflicte de natură etno-culturală, dacă admitem faptul că religia este o dimensiune esențială a culturii, actele teroriste au cunoscut o exacerbare în ultimele decenii!

,,Profesionismul structurilor naționale abilitate în prevenirea și în combaterea actelor teroriste mă face să cred că România va fi ferită de astfel de amenințări în viitor”!

-Rep. Să ştiţi că mulţi politologi vorbesc despre o criză a ideologiilor, iar, în consecinţă, aceştia consideră că la originea terorismului actual se află exponenți ai religiei islamice, despre care se afirmă că s-a aflat de-a lungul secolelor într-o relație conflictuală cu creștinismul…
-C.P. Cred că e greșit să generalizăm, afirmând că religia islamică, în ansamblul său, se află la originea fenomenului terorist și este responsabilă de evoluția acestuia. Știți, la fel de bine ca mine, că această religie este fascinantă și că a constituit, dintotdeauna, aria preocupărilor celor mai mari gânditori și filosofi, dar că, pe fondul implicării în ultimele decenii a unor adepți ai acesteia în acte de terorism, a fost supusă unei deformări mediatice. Este adevărat însă că militantismul islamic radical, nou apărut la începutul acestui mileniu, cu un puternic potențial de mobilizare socială, explicabil într-o oarecare măsură prin propagarea unui mesaj religios accentuat, a contribuit la transformarea unor spații geografice populate de adepți ai islamismului în regiuni «fierbinți» şi cu un vizibil potențial de afectare a securității zonale și globale.
-Rep. Cum arată un tablou sumar al distribuirii terorismului în cadrul unui spaţiu geografic global?
-C.P. O analiză statistică a unor acte teroriste înregistrate la nivel planetar, după anul 2010, arată că aproximativ 82% dintre acestea se regăsesc în Asia și Africa de Nord, 12% în Africa Subsahariană (zone populate majoritar de adepți ai religiei islamice), în timp ce pe continentele Europa și America s-au înregistrat 5%, respectiv, mai puțin de 2%. Aceasta ar putea să conducă la ideea exprimată de dumneavoastră în cuprinsul întrebării, cu atât mai mult cu cât Osama bin Laden a pus bazele unei grupări teroriste asimilate entităților religioase transnaționale, care s-a opus prin mijloace violente efectelor globalizării și «exportului» democrațiilor occidentale în spațiul islamic.Totuși, nu trebuie să tragem concluzii pripite, pentru că alte studii arată că numărul conflictelor existente în lumea creștină este mai mare decât al celor din lumea islamică…
-Rep. Continuând cele amintite anterior, v-aş ruga să faceţi o radiografiere actuală, la nivel planetar, a situației securitare determinată de fenomenul terorist!
-C.P. Fenomenul terorist a prins rădăcini adânci în Orientul Mijlociu, fiind alimentat, pe de-o parte, de vechiul și la fel de actualul conflict arabo-israelian, iar prezența islamismului radical despre care am vorbit anterior face din acest areal geografic unul fertil pentru manifestarea grupărilor teroriste. Conflictele între diferite șeferii în Afghanistan, între musulmanii sunniți și șiiți din Irak, între creștini și musulmani în regiunea Caucazului de Nord, diferendele între musulmani și hinduși în regiuni din India și Pakistan, dintre hinduși și sikhi în regiunea Punjab, exacerbarea ideologiei fundamentalist-islamice în regiunea Xinjiang din China, și exemplele ar putea continua, au fost exploatate și de exponenții unor grupări teroriste care nu au ezitat să operaționalizeze atentate teroriste sângeroase pe continentul asiatic. Sunt bine cunoscute atentatele puse la cale de grupările teroriste: «Al-Qaeda», «ISIS» sau «Tigrii Tamili» care au oripilat întreg mapamondul prin modul lor de operare! Cred că nici o mare putere mondială nu este ferită de potențiale atentate teroriste!
-Rep. Așadar, datorită migraţiei, terorismul este o amenințare ce nu ține cont de granițe statale, însă România s-a confruntat şi ea cu probleme de acest fel?
-C.P. Încă din anii ‘70 ai secolului trecut, pe teritoriul Românei, diferite organizații teroriste, cele mai multe originare din Orientul Mijlociu și Asia, au vizat desfășurarea unor atentate teroriste. Din fericire, aproape toate au fost dejucate de către instituțiile românești abilitate, uneori în cooperare cu partenerii externi.
-Rep. În prezent sau în viitor, constituie România ținta unor posibile atentate teroriste?
-C.P. Apartenența României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Uniunea Europeană, ca și la Coaliția internațională de luptă împotriva terorismului, entități ai căror membri au fost supuși în ultimele două decenii la numeroase amenințări, a crescut riscul producerii unor atentate teroriste și la noi în țară. Totuși, profesionismul structurilor naționale abilitate în prevenirea și în combaterea actelor teroriste, mă face să cred că România va fi ferită de astfel de amenințări în viitor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-c/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (4) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

,,Instituțiile de «intelligence» trebuie să relaționeze cu decidenții strategici”!

-Rep. Domnule Director, pornind chiar de la afirmațiile dumneavoastră anterioare, am putea considera că informațiile care fac obiectul activității instituțiilor de «intelligence» au particularități cu totul deosebite?
-C.P. Indiscutabil, pentru că aceste informații sunt speciale, în primul rând pentru că au, de cele mai multe ori, un caracter «clasificat», în baza legislației naționale care reglementează această problematică, deci un caracter conferit atât prin modalitățile de «captare» sau de culegere a datelor, care nu sunt întotdeauna secrete, dar și prin conținutul acestora, iar aici trebuie precizat faptul că aceste informații, în mod obligatoriu, abordează și evidențiază anumiți indicatori de ameninţare la adresa unor valori securitare naţionale, iar aceşti indicatori vă propun să-i abordăm într-o discuţie viitoare, deoarece putem avea în vedere şi unele oportunităţi de promovare a intereselor de securitate ale României şi ale aliaților săi!
-Rep. Socotiţi că sfera destul de puţin vizibilă a instituțiilor de «intelligence» acoperă un domeniu în care orice ezitare poate genera consecinţe nedorite?
-C.P. E greu de stabilit cu exactitate acest lucru, iar, în altă ordine de idei, informațiile furnizate de către instituțiile de «intelligence» pot fi adresate unui destinatar specific/beneficiar prestabilit de către legiuitorul național, fiindcă orice utilizare neautorizată a lor este susceptibilă de răspundere penală.
-Rep. Ca să amintim şi faptul că se pune problema veridicităţii informaţiilor!
-C.P. Exact, iar în acest sens aş dori să punctez faptul că interesul beneficiarului pentru aceste informații este stârnit, doar în situația în care ele îndeplinesc unele caracteristici precum: obiectivitatea, integralitatea, exactitatea oportunitatea, utilizabilitatea, relevanța, disponibilitatea, fiabilitatea, verificabilitatea și, nu în ultimul rând, valoarea acestora!
-Rep. Domnule director, în contextul accesului facil al decidenților statului la instrumentele tehnice de investigare a spațiului virtual și, implicit, de obținere a informațiilor din surse deschise, cât de necesare mai sunt informațiile produse de către instituțiile de «intelligence» printr-un proces destul de laborios și supus unor constrângeri impuse de legislația specifică în domeniu?
-C.P. Este adevărat că orice persoană care deține minime abilități tehnice poate accesa facil, în timp real, spațiul virtual și poate obține aproape orice informație de interes, dar, oare, aceste informații vehiculate în spațiul public reflectă întotdeauna realitatea sau sunt, uneori, «cosmetizate» în funcție de interesul emitentului?
-Rep. În astfel de situaţii, putem vorbi despre un joc perfid al informării şi al dezinformării?
-C.P. În contextul precizat anterior, informaţiile furnizate de către instituțiile de «intelligence» beneficiarilor legali își mențin statutul de element definitoriu și indispensabil al comunicării informative necesare realizării echilibrului ecuației securitare. Ele au o valoare specială din mai multe considerente: sunt culese prin mijloace specifice instituțiilor de «intelligence», de cele mai multe ori acestea fiind secrete! Semnificațiile relevate în conținut se referă la amenințări de securitate, fiind verificate și cu utilitate deosebită pentru beneficiar în fundamentarea deciziilor strategice de interes național!
-Rep. Dar, oare, sunt interesați decidenții statului roman de informațiile pe care instituțiile de «intelligence» le furnizează?
-C.P. Aș spune, în primul rând, că ar trebui să fie interesați, pentru că aceste informații vin în sprijinul lor și le permit să adopte decizii importante, în baza unei cunoașteri specializate a problematicilor de interes pentru asigurarea securității societale. Îmi vin, acum, în minte afirmațiile unui fost prefect al județului nostru, actualmente înalt demnitar guvernamental, care, într-o alocuțiune publică, aprecia cât de utile i-au fost informările primite de la instituțiile de «intelligence» pentru gestionarea unor probleme foarte sensibile cu care s-a confruntat în mandatul său, nefiind un exemplu singular!
-Rep. Deci, o conjugare a eforturilor, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional!
-C.P. De regulă, beneficiarii informațiilor provenite de la instituțiile de «intelligence» ar trebui să primească astfel de informații anterior producerii unor evenimente ce ar putea avea impact asupra securității societale (antefactum), pentru a adopta măsuri eficiente de prevenire, în conformitate cu atribuțiile deținute. Chiar și după producerea unor evenimente care generează consecințe nefaste în plan securitar (postfactum), instituțiile de «intelligence» trebuie să relaționeze cu decidenții strategici, pentru a-i sprijini din punct de vedere informativ, astfel încât aceștia să poată acționa în sensul diminuării consecințelor evenimentelor consumate. O astfel de abordare este specifică statelor democratice din spațiul occidental și a fost implementată, inclusiv la nivel național.
-Rep. Domnule director, o astfel de abordare nu ar putea să supraliciteze rolul instituțiilor de «intelligence», făcându-le omniprezente și omnisciente?
-C.P. Nicidecum, domnule profesor, pentru că rolul instituțiilor de «intelligence» trebuie privit prin prisma cadrului democratic în care acestea își desfășoară activitatea şi trebuie percepute ca nişte parteneri ai decidenţilor, dar separate funcțional, condiție imperativă pentru asigurarea obiectivității și neutralității asumate și reglementate legal. Astăzi, relaţia dintre stat şi instituțiile de «intelligence» chiar s-a consolidat pe fondul apariției și manifestării unei game diverse de riscuri și amenințări la adresa statului și a cetățeanului, fapt care a impus necesitatea unei cunoaşteri necesare realizării avertizărilor anticipative, de natură să asigure dezideratul de prevenire și de contracarare a riscurilor și amenințărilor la care m-am referit anterior.
-Rep. M-ar interesa şi unele exemple concrete în acest sens!
-C.P. Dacă aveți curiozitatea să accesați literatura de specialitate, o să remarcați rolul instituțiilor de «intelligence», inclusiv în gestionarea pandemiei în mijlocul căreia ne aflăm în prezent! În lumea globalizată în care trăim, instituțiile de «intelligence» cred că se bucură de cel mai semnificativ rol de până acum și de cel mai ridicat grad de încredere la nivelul decidenților statali, tocmai datorită rolului jucat în gestionarea unor amenințări de securitate, lupta împotriva terorismului fiind cel mai cunoscut exemplu! Vă propun ca în cursul unei întâlniri viitoare, să abordăm problematica fenomenului terorist, ale cărei efecte nefaste au îngrozit planeta la începutul acestui mileniu!
-Rep. De acord, domnule director, cu toate că eu, ca sociolog şi publicist, v-aş propune să abordăm în viitor şi problema corupţiei, aşa că, în încheierea dialogului nostru de azi, vă rog să prezentaţi pe scurt semnificația termenului de «intelligence»!
-C.P. Ca să formulez pe scurt un răspuns adecvat, pornesc de la titlul unei cărți scrise de către un colectiv de specialiști coordonați de către ambasadorul George Cristian Maior, pentru că, în opinia mea, conceptul de «intelligence» are o semnificație complexă, putând să-l asimilăm cu «o armă a minții», implicată într-un «război al minții», care concură, în mod paradoxal, dacă ne referim la semnificația termenilor, chiar la liniștea și la echilibrul societăţii, în general, precum şi la nivelul societăţii româneşti, în special! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent, este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-co-2/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (3) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

,,Prin felul în care cetățeanul devine furnizor de securitate, în această lume în care pericolul îl paște la orice pas”!

-Rep. Eu v-aş oferi chiar un exemplu concret, cu o întâmplare de zilele trecute, când am primit o somaţie foarte dubioasă din partea unei pretinse firme, cu nişte creanţe fictive privitoare la «ÎNCHIRIERI IMOBILE» inexistente!
-C.P. Poate vom aborda, într-una dintre întâlnirile noastre viitoare, și aceste aspecte…
-Rep. Chiar vă rog să abordăm şi aceste aspecte care îi pot interesa pe cetăţeni, inclusiv pe aceia care citesc interviurile noastre!
-C.P. Aşa cum v-am spus, împreună cu oamenii din instituţia pe care o conduc, voi acorda multă atenţie şi acestor aspecte!
-Rep. Cu siguranță, dar până atunci vă adresez rugămintea de a ne spune dacă dinamicitatea proceselor asociate fenomenului globalizării și apariția în ultimii ani a tot mai multor aspecte problematice în societate, au fost de natură să remodeleze relaționarea dintre societatea civilă și instituțiile de securitate!
-C.P. În acest sens, consider că amplificarea amenințărilor de securitate de tip nou, asimetrice, neconvenționale, cu care se confruntă lumea globalizată, precum ar fi: terorismul, criminalitatea organizată trans-frontalieră, problemele mediului înconjurător, migrația ilegală, pandemiile, etc, cred că au impus reconfigurarea modului de abordare a problematicii relaționării dintre instituțiile de securitate și societatea civilă!
-Rep. Termenul de «relaţionare» cred că nu-i spune prea mult cetăţeanului obişnuit!
-C.P. Aș spune chiar al apropierii dintre acestea, din dorința găsirii unui numitor comun care să conducă la asigurarea securității la nivel societal!
-Rep. Sunt multe aspecte care trebuie avute în vedere în această privinţă, dar sper să nu trecem prea uşor peste ele!
-C.P. Desigur, pentru că nu trebuie omis nici faptul că aceste aspecte fac, încă, subiectul unor dezbateri serioase, inclusiv în state în care democrația a fost instaurată chiar de câteva secole, acestea vizând determinarea cetățenilor ca să devină parte activă în asigurarea propriei securități și să conștientizeze că instituțiile de securitate acționează în folosul lor și, pe cale de consecință, să le sprijine!
-Rep. Prin ce fel de activităţi şi atitudini se poate concretiza un asemenea sprijin?
-C.P. Prin felul în care cetățeanul devine furnizor de securitate, în această lume în care pericolul îl paște la orice pas. O astfel de abordare se regăsește în conduita cetățenilor din multe state occidentale.
-Rep. Domnule director, pentru a fi mai pe înțelesul simplului cetățean, nefamiliarizat cu problematica domeniului securității – pentru că, din păcate, pentru mulți oameni de-ai noştri, conceptul este asimilat cu titulatura unei instituții antedecembriste, şi…
-C.P. În calitate de actor important al lumii globale în care trăim, societatea civilă poate și trebuie să-și asume un rol tot mai dinamic în ansamblul acţiunilor complexe care contribuie la realizarea securității naționale.

,,La Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației (IPPASE) avem un colectiv inimos de cercetători și documentariști care acordă o atenție deosebită problematicii securității la nivel național și global”!

-Rep. Puteţi să-mi oferiţi şi un exemplu în acest sens?
-C.P. Spre exemplu, poate asista procesul de proiectare, elaborare şi de punere în practică a politicii de securitate!
-Rep. Dar ce ar putea face, concret, societatea civilă, şi nu doar să asiste, pentru a contribui la asigurarea securității naționale a unei entități statale?
-C.P. Nu în ultimul rând, consider că poate să-și aducă o contribuție hotărâtoare la echilibrul și la stabilitatea vieții societale, ca deziderat al realizării unei stări de securitate, prin promovarea dialogului cu actorii implicați în viaţa politică la nivel statal. Și exemplele ar putea să continue…
-Rep. Dar, pentru a se ajunge la această implicare activă la care faceți referire, oare, nu credeți că s-ar impune mai întâi şi realizarea unor pași premergători, de anticipare, de previziune, mai ales de către instituțiile cu anumite responsabilități pe linia securității naționale, ca mai apoi demersurile să fie concertate de ambele părți?
-C.P. Ceea ce cred eu că poate contribui la eforturile comune ale instituțiilor care dețin atribuții în realizarea securității naționale și societatea civilă este realizarea unor campanii de promovare a culturii de securitate de către prima categorie a actorilor la care am făcut anterior referire, prin prezentarea, inclusiv în spațiul public, nu numai în mediile de specialitate, a riscurilor și amenințărilor de securitate la care poate fi expus statul, în contextul evoluțiilor înregistrate la nivel internațional, în ceea ce privește alterarea parametrilor ecuației securitare, dar și a riscurilor și amenințărilor ce pot afecta drepturile sau libertățile fundamentale ale cetățenilor, inclusiv bunăstarea acestora, privită ca dimensiune a securității umane!
-Rep. Dar, vedeţi dumneavoastră, de la informaţia care se furnizează la tot pasul şi zi de zi, până la asumarea acesteia şi la însuşirea ei ca o strategie de acţiune, e cam lung şi anevoios drumul!
-C.P. În acest context, țin să precizez că unele dintre instituțiile din domeniul securității naționale, precum cele de intelligence, și-au reconfigurat modul de abordare a problematicii specifice, de la de la nevoia de a ști («theneedtoknow»), către nevoia de a împărtăși («theneedtoshare»).
-Rep. În ce măsură spațiul academic poate fi o scenă și, totodată, un vector de propagare a culturii de securitate la nivel național?
-C.P. Devine tot mai evident faptul că în contextul potențării cu o dinamicitate tot mai rapidă a noilor amenințări de securitate, decidenții statului de la nivel strategic au fost interesați și au sprijinit demersurile instituțiilor de securitate, de relaționare mai ales cu mediul academic, privit ca o modalitate eficientă de promovare a culturii de securitate!
-Rep. Aşadar, chestiuni mai vechi, dar la vremuri noi!
-C.P. Nu este o chestiune de noutate sau una specifică doar arealului nostru geografic (deși unii au fost tentați să lanseze astfel de ipoteze), ci este una racordată practicilor țărilor occidentale, cu democrație consolidată, care au înțeles de mai multă vreme necesitatea instruirii actualilor sau viitorilor decidenți ai statului în domenii circumscrise strategiilor de securitate globală.
-Rep. Domnule director, pentru că ne aflăm, în momentul realizării acestui interviu, în incinta Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu Jiu, în încheierea dialogului nostru de azi, aş dori să vă întreb în ce măsură contribuie Universitatea noastră la promovarea conceptului de securitate națională?
-C.P. Vă pot spune că în universitatea noastră, în cadrul Facultății de Științele Educației, Drept și Administrație Publică, funcționează de câțiva ani programul masteral «Securitate și Relații Internaționale», în cadrul căruia se predau discipline circumscrise tematicilor studiilor de securitate și de intelligence. Prin urmare, bucurându-se de un interes crescând, programul este frecventat de cursanți care dobândesc o serie de cunoștințe ce le vor permite în viitor înțelegerea riscurilor și amenințărilor de securitate la care sunt supuse entitățile statale în contextul globalizării, dar și anticiparea evoluțiilor riscurilor de securitate în plan național și internațional.
-Rep. Iar dumneavoastră sunteţi «vectorul» unei asemenea inţiative, aşa este?
-C.P. Domnule profesor, sunt preocupări în acest sens și la Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației (IPPASE), unde avem un colectiv inimos de cercetători și documentariști care acordă o atenție deosebită problematicii securității la nivel național și global! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-co/

The post Educaţia…şi Lecţia de Viaţă! (2) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.