Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare

sociologie

marcel — Tue, 13 Jan 2026 10:30:51 +0000

continut articol stiintific

The post sociologie appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

1 iunie sarbatoare

siteicdi — Mon, 29 Jul 2024 06:39:31 +0000

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.

The post 1 iunie sarbatoare appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Hello world!

siteicdi — Tue, 29 Aug 2023 05:58:32 +0000

Welcome to WordPress. This is your first post. Edit or delete it, then start writing!

The post Hello world! appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

De ce refuză românii vaccinarea anti-COVID?

siteicdi — Mon, 21 Feb 2022 17:23:26 +0000

Studiul, derulat în timpul valului al patrulea al pandemiei, a fost conturat pe baza unui chestionar ce a fost aplicat în mediul online. Eșantionul cuprinde un număr de 650 de respondenţi (411 femei și 239 de bărbaţi) din următoarele categorii: vârsta cuprinsă între 18 ani și 65+; domiciliul stabil în mediul rural sau urban; diferite niveluri de educaţie; nu au fost vaccinaţi împotriva COVID-19; au trecut sau nu prin boală; domiciliul stabil în România.

Articolul integral poate fi consultat în revista Viața Medicală: De ce refuză românii vaccinarea anti-COVID? – Viața Medicală (viata-medicala.ro)

The post De ce refuză românii vaccinarea anti-COVID? appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Studiu privind refuzul vaccinării împotriva COVID-19 în România

siteicdi — Mon, 21 Feb 2022 17:18:18 +0000

Redactare: Dr. Cătălin-Daniel Constantinescu, cercetător științific, CNRS, Franța

Colegul nostru Flavius-Cristian Mărcău, de la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, a realizat împreună cu alți doi cercetători un studiu privind refuzul vaccinării împotriva COVID-19 în România [1]. Studiul a fost efectuat online. Din numărul de repondenți, s-a selectat un eșantion reprezentativ de 650 de persoane care nu fuseseră vaccinate împotriva COVID-19, cu vârsta cuprinsă între 16 și peste 65 de ani, care locuiesc în mediul rural sau urban, cu diferite niveluri de educație și care au trecut (sau nu) prin boala COVID-19.

În prezent, în primele două luni ale anului 2022, România încă are una dintre cele mai scăzute rate de vaccinare din Uniunea Europeană, sub 45% din totalul populației. Refuzul vaccinului anti-COVID-19 de către o parte a populației României devine o barieră împotriva controlului și stopării virusului SARS CoV-2 care este deosebit de infecțios. Evoluția rapidă a vaccinurilor COVID-19 a creat confuzie în ceea ce privește sănătatea și siguranța. Mulți cetățeni români refuză vaccinarea din cauza temerilor generate de incertitudinile bazate pe informațiile obținute din știrile false, în combinație cu încrederea scăzută în medici și în sistemul medical românesc.

Încrederea populatiei în medici si în sistemul medical din România.

În studiul acesta s-a dorit identificarea corectă a factorilor determinanți din spatele refuzului vaccinării, oferind astfel o analiză sociologică relevantă ce ajută la înțelegerea acestui fenomen. Analiza a demonstrat faptul că 81% dintre respondenți au încredere în vaccinurile obligatorii din schema națională și 57,3% au încredere în cele opționale, altele decât vaccinurile anti-COVID-19 (precum Rotavirus, Hepatita A și B, Gripă, Meningococ, Pneumococic etc.) și au mai puțină încredere în vaccinurile anti-COVID-19. Studiul dezvăluie, de asemenea, un procent foarte mare de respondenți care au încredere foarte mare în afirmațiile din știrile false, indiferent de canalele pe care acestea sunt promovate.

Vaccinurile împotriva COVID-19 sunt în prezent principala armă viabilă în lupta împotriva pandemiei, dar rata scăzută de vaccinare în unele țări precum România și Bulgaria, în comparație cu restul Uniunii Europene, pune o presiune extremă asupra sistemului medical. Politica de vaccinare a României nu a reușit să convingă oamenii să se vaccineze împotriva COVID-19 în număr mare. Astfel, o rată scăzută de vaccinare în rândul populației duce la un număr mare de persoane infectate, de persoane internate în secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI) și de persoane decedate raportate zilnic.

La momentul celui de-al cincilea val al pandemiei de COVID-19, România a trecut printr-o criză medicală fără precedent. Sistemul medical s-a apropiat de colaps. Sistemul de sănătate a fost aproape de colaps și în timpul celui de-al patrulea val, când numărul de paturi din secțiile de anestezie și terapie intensivă (ATI) dedicate pacienților cu COVID-19 a fost aproape în întregime ocupat, iar numărul tot mai mare de decese raportate zilnic a atins cote alarmante, după cum se poate observa din următoarele diagramă.

Cazuri active de COVID-19, persoane spitalizate și pacienții de la terapie intensivă (ATI) din perioada octombrie 2021 – ianuarie 2022

Astfel, acest studiu a identificat un numitor comun, o „frică de vaccin”, determinată de teoriile conspirației, lipsa de educație medicală sau pur și simplu teama de noutate. Focarele de COVID-19 pot fi controlate sau oprite prin vaccinarea rezidenților, dar respingerea vaccinului ridică probleme serioase și mută presiunea asupra sistemului medical din România, care inevitabil se va prăbuși la un moment dat. Prin urmare, având în vedere că România are încă o rată de vaccinare foarte scăzută, este important să înțelegem corect „de ce” refuză oamenii vaccinarea împotriva COVID-19, fiindcă astfel se poate modela o politică serioasă de vaccinare și pandemia se poate termina mai repede. Acceptarea vaccinării împotriva COVID-19 este un pas foarte important spre controlul focarelor de COVID-19 în comunitate, scăderea internărilor în spitale și a deceselor.

Referințe

[1] Flavius-Cristian Mărcău, Sorin Purec, George Niculescu, “Study on the Refusal of Vaccination against COVID-19 in Romania”, Vaccines 2022 (2022) 261 (publicat: 9 Februarie 2022)

Articole pentru aprofundare rapidă

Crina Petec Călin, „Despre vaccinare, imunizare și paradoxul românesc al neîncrederii în știință”, Rețeaua de Solidaritate & Radio România Cultural – Corina Cernea în emisiunea „Diaspora. Dincolo de granițe” (publicat: 5 Noiembrie 2021)
Iulia Constantin, „Imunitatea de grup”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 15 Iunie 2021)
Mihai Bucur, „Doar o intrebare: De ce te-ai vaccinat?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 6 Ianuarie 2021)
Tudor Toma, „OPINIE – Tudor Toma, medic pneumolog român în Marea Britanie”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 4 August 2020)
Ionut Poeană, „E vaccinul obligatoriu contra CoVID o idee bună?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 20 Iulie 2021)
Mihaela Sava, „O treime din cei infectați cu Covid 19 nu dezvoltă simptome și îl pot da mai departe fără să știe”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 9 Mai 2020)
Cătălin Constantinescu, „Virusurile, molecule pseudo-vii …”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 11 Mai 2020)
Cătălin Constantinescu, „Testarea moleculară: cum se face și de ce apar rezultate false. Putem vorbi de un vaccin?”, Rețeaua de Solidaritate (publicat: 11 Mai 2020)

SURSA ARTICOL: https://reteauadesolidaritate.com/studiu-privind-refuzul-vaccinarii-impotriva-covid-19-in-romania/

The post Studiu privind refuzul vaccinării împotriva COVID-19 în România appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (10)

siteicdi — Mon, 10 Jan 2022 14:32:56 +0000

-Rep. Domnule Cătălin Peptan, vă rog să mă iertaţi, dacă, mă adresez persoanei dumneavoastră, pe care o respect foarte mult, în calitatea de director al Institutului de Politici Publice, Administraţie şi Ştiinţele Educaţiei (IPPASE), al Universităţii «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din Târgu-Jiu, pentru că mi-este mai la îndemână această formulă obişnuită, decât cea de colonel în rezervă, doctor, inginer, care sună prea oficial pentru cititori!
-C.P. Domnule profesor, am şi eu acelaşi respect pentru dumneavoastră şi pentru formula de adresabilitate pe care o doriţi, pentru că este un semn al încrederii dintre noi şi al stimei reciproce!
-Rep. Nu vă mai spun «Sărbători fericite», pentru că sărbătorile au cam trecut şi fericirea rămâne mereu un deziderat, de aceea, vă adresez tradiţionala urare «La Mulţi Ani», chiar dacă anii trec şi ei pe aripile vântului, aşa cum trecem şi noi la seria discuțiilor legate de problemele cu care se confruntă societatea actuală, în strânsă legătură cu conceptul de securitate umană!
-C.P. Cu plăcere, domnule profesor, mai ales că arhitectura de securitate, în momentul de faţă este marcată de anumite problematici foarte diverse, neconvenționale, privind mediul înconjurător, schimbările climatice, pandemiile, creșterea demografică, sărăcia accentuată, criza alimentelor, toate acestea influenţând, am spune, mai mult ca oricând, stabilitatea şi securitatea societății globale.
-Rep. Problematica securităţii mediului înconjurător, vedem că preocupă foarte serios decidenții actuali, iar, pentru că astăzi este Sărbătoarea Botezului Domnului, poate că şi problema apei…!
-C.P. Este evident că agenda de securitate a marilor «actori» internaționali, aşa cum s-a văzut la summit-ul de la Glasgow, acordă o atenție aparte riscurilor şi vulnerabilităţilor specifice actualei etape istorice, așa cum sunt și cele referitoare la resursele de apă, corelate cu încălzirea globală, aşa cum aţi subliniat, la degradarea mediului înconjurător, la efectele produse de cutremure, inundaţii, poluarea excesivă, deşertificarea unor zone şi despăduririle, ca să le facem o precizare sumară!
-Rep. Cred că poate deveni interesantă o astfel de abordare!
-C.P. Așa este, pentru că asistăm la unele riscuri care nu mai vizează componente de securitate clasică, pe care umanitatea aproape că s-a obișnuit să le înfrunte și cărora le-a găsit «antidotul» (sic?!), ci, vizează însăși existența societății umane. Eu consider că securitatea mediului trebuie analizată cu maximă responsabilitate, fiindcă trebuie asigurată, tocmai din perspectiva importanței factorilor de mediu în viața omului.
-Rep. În această privinţă, ar trebui aruncată o privire retrospectivă asupra unor cauzalități de ordin istoric ce au condus la afectarea și alterarea factorilor de mediu!
-C.P. În opinia mea, accelerarea procesului de industrializare din a doua jumătate a secolului trecut, bazată excesiv pe utilizarea combustibililor fosili, a determinat creșterea emisiilor de carbon și, implicit, afectarea aproape iremediabil a mediului înconjurător, ca să nu mai vorbim şi despre alți factori, precum: urbanizarea, creșterea demografică, evoluția tehnologică ori supraconsumul, care au perturbat echilibrele pe care natura le-a realizat de-a lungul timpului
-Rep. Iată, un subiect interesant, dezbătut în spațiul public național și internațional, dar care produce multă emoție omului de rând în contextual crizei energetice actuale!
-C.P. Aveți dreptate, mai ales că ne aflăm într-un areal geografic în care aproape toată viața societăţii este influențată de exploatarea și utilizarea combustibililor fosili. Totuși, trebuie să acceptăm că activitatea societății trebuie reorientată spre un alt model al dezvoltării economice care să pună pe primul plan prezervarea factorilor de mediu, iar, ignorarea acestei probleme, va avea consecințe incomensurabile în viitor! Iar, implementarea noului model de dezvoltare economică ține de strategia asumată la nivel național, de fixarea priorităţilor față de contextul geopolitic actual, de resursele naturale disponibile, de acțiunile decidenților statali și, mai ales, de viața și securitatea cetățeanului, care n-ar trebui să sufere efectele crizelor amintite!
-Rep. Credeţi că problema securității mediului e atât de importantă?
-C.P. E foarte importantă, mai ales datorită oportunităților pe care le conferă mediul natural economiilor statelor lumii, ca furnizor de resurse, iar în al doilea rând, ca parte a ecosistemului global în care se regăsește și omul. De aceea, problematicia mediului înconjurător a devenit obiectivul strategiilor de securitate ale statelor lumii și, astfel, securitatea mediului este parte integrantă a securităţiia cestora. Trebuie remarcată importanța securității mediului în angrenajul securității oricărui stat, stabilitatea socială, economică şi politică, atât de mult dorite de către cetățeanul care este legat de mediul în care acesta trăieşte!
-Rep. Dar, ţara noastră se află printre statele care au astfel de abordări?
-C.P. Cu siguranță! Pot să vă spun că securitatea mediului a devenit, după anul 1990, o dimensiune importantă a securităţii naționale a României, pentru că, din păcate, degradarea mediului inconjurător, generată de activitățile industriale, agricole, etc., a fost puternic accentuată și prin dezinteresul cetățenilor pentru menținerea unui mediu sănătos, prin lipsa de fermitate și coerență în acțiune a decidenților abilitați ca să gestioneze problematica mediului!
-Rep. Ceea ce ne spuneți e foarte grav, deoarece consecințele degradării mediului afectează, în primul rând, omul!
-C.P. Așa este, pentru că degradarea mediului înconjurător determină efecte precum: secetă, uragane, inundații, deșertificare, creșterea nivelului mării, care pot afecta grav, așa cum ați spus şi dumneavoastră, viața și sănătatea omului, dar pot să deregleze echilibrele biologice și ecologice, să producă pagube imense economiilor statelor lumii, mai ales astăzi, când putem vorbi despre suprapunerea mai multor forme de criză.
-Rep. Revenind la cadrul legislativ în materie din România, ce ne puteţi spune?
-C.P. Aș spune că prima abordare s-a regăsit în Concepția Integrată privind Securitatea Națională a României, elaborată în 1994, care prevedea printre interesele naționale, și protejarea mediului înconjurător și a condițiilor normale pentru desfășurarea vieții cetățenilor, iar, ulterior, Strategiile Naționale de Apărare a Țării au prevăzut, printre riscurile cu un impact major, catastrofele naturale, pandemiile sau dezastrele ecologice, stipulând necesitatea identificării şi semnalării disfuncţiilor, a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii mediului, prin contracararea acestora!
-Rep. Pentru ce este necesară o astfel de abordare?
-C.P. Pentru că, de calitatea mediului natural depinde însăși calitatea vieţii omului, care este considerat o componentă a mediului natural, deoarece este un produs al acestuia! Deci, securitatea mediului și securitatea umană se află într-o relație de interdependență, deoarece asigurarea securității umane impune siguranţa fizică şi psihică, bunăstarea economică şi socială a omului, care nu se pot realiza decât într-un mediu natural sănătos!
-Rep. Ce credeți că ar trebui făcut pentru a avea în viitor un mediu natural sănătos?
-C.P. Cred că totul se raportează la acțiunea omului, ca o parte a ecosistemului global fiind singurul în măsură să atenueze efectele propriilor activități distructive asupra mediului! Din păcate, asistăm la o ruptură generată de acțiunile omului între societate şi natură şi numai atitudinile raţionale și lucide față de factorii de mediu şi de activitățile economice generatoare de bunăstare, pot să asigure armonia în problematica analizată! Mai mult, aș spune că măsurile de protejare a mediului natural contribuie la asigurarea securităţii naţionale, indispensabile vieţii şi activităţii omului!
-Rep. Începeţi să mă convingeţi, dar, oare, avem cu adevărat şi dovada implicării instituțiilor internaționale în protejarea mediului natural?
-C.P. O astfel de implicare este mai mult decât necesară, pentru că mediul înconjurător are valențe universale, aparţine tuturor, depăşeşte frontierele convenţionale şi este motivul pentru care statele lumii trebuie să coopereze în vederea identificării de soluții pentru prezervarea factorilor de mediu. Avem obligația de a lăsa generațiilor viitoare, copiilor și nepoților noștri, un mediu natural sănătos în care să trăiască și să se dezvolte!
-Rep. Aşa este, însă nu toate statele lumii acordă atenția cuvenită mediului natural, existând şi divergențe sau surse de conflict în privinţa factorilor de mediu!
-C.P. În vremurile noastre, mediul natural reprezintă și o sursă ce poate să declanșeze crize care să afecteze echilibrul ecuației securitare în diverse regiuni, prin dinamismul schimbărilor globale, prin diminuarea dramatică a resurselor și inegalitatea accesului la acestea, prin incapacitatea multor state ale lumii de a gestiona crizele interne determinate de lipsa resurselor, deci, o serie de factori care pot să declanşeze conflicte între state sau în interiorul acestora. Pentru a fi mai concret şi pentru că astăzi este Botezul Domnului, să reţinem că o amenințare majoră la adresa umanității, într-un viitor nu prea îndepărtat, o constituie insuficiența resurselor de apă potabilă, mai ales în țările cu o creștere demografică accentuată sau în cele afectate de schimbările climatice. La nivel mondial, sunt neînțelegeri între state care sunt determinate de modul de utilizare a resurselor de apă, pentru că, iată, Pakistanul acuză India că stăvilește apa râului Chenab care traversează teritoriul ambelor ţări! Alte exemple cum ar fi: terenul acvifer din Cisiordania și Masivul Golan care este un subiect ce întreține vechiul conflict arabo-israelian sau împărţirea resurselor de apă ale fluviilor Eufrat, Nil sau Indus, ca potenţiale surse de conflict între țările traversate de acestea, după care aş încheia cu utilizarea neraţională a apei marilor artere hidrografice Amu-Daria şi Sâr-Daria, care a generat neînțelegeri între țările Asiei Centrale, iar, exemplele pot continua!
-Rep. Nu suntem străini nici noi, cei din sudul României, de astfel de probleme!
-C.P. Din păcate, așa stau lucrurile, specialiştii opinând că în lipsa unor măsuri urgente, în maximum două decenii, populaţia din sudul României, va fi nevoită să migreze către alte areale geografice, datorită fenomenului deşertifiării care se extinde îngrijorător!
-Rep. Ce părere aveţi în privinţa creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră?
-C.P. Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră determină procesul încălzirii globale a planetei, accelerând topirea calotei glaciare și creșterea semnificativă a nivelului mărilor și oceanelor, inclusiv inundarea unor importante suprafețe de uscat, care în ultimele trei decenii au produs consecințe dezastroase asupra mediului natural!
-Rep. Ca urmare, Conferința ONU pe tema schimbărilor climatice, din noiembrie 2021, de la Glasgow, a propus decizii ferme!
-C.P. Conferința s-a desfășurat în contextul în care în întreaga lume s-au manifestat în ultimii ani fenomene meteorologice extreme, precum valurile de căldură, inundațiile și incendiile forestiere, determinate de alterarea factorilor de mediu. Deci, s-au adoptat măsuri coerente pentru a limita creșterea temperaturii, prin realizarea tranziției ecologice spre energia verde, chiar dacă unele țări emergente, printre care marile puteri mondiale, China și India, s-au opus la stabilirea unor termene globale pentru aceasta!
-Rep. Este şi unul dintre motivele care să conducă la implementarea conceptului de dezvoltare durabilă!
-C.P. E adevărat, întrucât conceptul acesta vizează concilierea dintre progresul economic şi mediul înconjurător, în opinia mea, singura cale de dezvoltare în viitor a umanității, o construcție în care protecția mediului este elementul definitoriu, pentru că fundamentul construcției îl reprezintă asigurarea echilibrului optim între obiectivele economice şi sociale cu potenţialul mediului natural, piloni fundamentali ai dezvoltării durabile!
-Rep. De la deziderate până la acțiuni pragmatice este cale lungă, domnule director!
-C.P. Pentru că în ultimele decenii s-a manifestat o neconcordanţă mai mult decât îngrijorătoare între dezvoltarea economică şi socială a multor state ale lumii şi efectele generate asupra mediului! Astăzi, situația este dramatică în unele state asiatice, și nu numai (sic!), care nu conștientizează că dezvoltarea economică trebuie să se realizeze astfel încât efectele negative asupra mediului să fie limitate!
-Rep. În concluzie, ce trebuie făcut, concret, pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabilă?
-C.P. În primul rând, trebuie investiții majore în tehnologii moderne, nepoluante, dar, toate acestea sunt foarte costisitoare, iar, pe de altă parte, e necesară evaluarea riscurilor din domeniile economic, social și ecologic, prin găsirea unui echilibru conceptual și acțional în activitățile din domeniile menționate. Distribuirea rațională a resurselor naturale este dezirabilă, dar e o chestiune ipotetică, imposibil de realizat, pentru că interesele marilor actori globali primează în fața intereselor lumii globale! Se impune evaluarea corectă a impactului dezvoltării economice asupra mediului înconjurător și intervenția corectivă a omului, cel care a fost deseori interesat numai de exploatarea acestuia în interesul său, iar, un studiu recent arată că la nivel planetar, criminalitatea contra mediului se află în fruntea activităților ilicite, după traficul de stupefiante, contrafaceri și traficul de ființe umane!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-col-r-dr-ing-catalin-peptan-specialist-in-studii-de-securitate-si-intelligence-problematicia-mediului-inconjurator-a-devenit-obiect/

The post EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (10) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (9)

siteicdi — Mon, 10 Jan 2022 14:31:34 +0000

-Rep. Domnule director, din câte am înţeles, institutul pe care-l conduceți are preocupări susţinute legate de problematica pandemiei COVID-19, organizând mese rotunde cu specialiștii de prim rang ai lumii medicale românești și redactând mai multe studii cu privire la impactul pandemiei asupra vieții societale, de aceea, pentru discuţia noastră de azi, v-aş ruga să ne spuneţi, ce v-a determinat să aveți astfel de inițiative?
-C.P. Mai întâi, pot să vă spun că problematica pandemiei COVID-19 este intens dezbătută la nivel național de către specialiști din diverse domenii de activitate și de către formatorii de opinie. Ca urmare, am considerat că este datoria noastră să abordăm această problematică și să lansăm în spațiul public puncte de vedere pertinente cu privire la gestionarea pandemiei, deoarece sănătatea populației, grav afectată de pandemie, reprezintă un indicator fundamental care reflectă nivelul de dezvoltare a oricărui stat, iar sistemul național de sănătate are un rol foarte important în arhitectura conceptului de securitate națională.
-Rep. Consideraţi că trebuie adoptate măsurile necesare pentru limitarea şi pentru combaterea eficentă a flagelului pandemic de către organismele şi de către instituţiile abilitate în acest sens?
-C.P. Trebuie să spunem că, potrivit Constituției României, statul este obligat să asigurare sănătatea publică și dreptul la sănătate pentru cetățenii săi. Pe de altă parte, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2021-2024, prevede responsabilități sporite pentru sistemul de sănătate publică în cazul apariției pandemiilor sau a unor situații de urgență. Așadar, statul român are obligații exprese în ceea ce privește asigurarea sănătății propriilor cetățeni în perioada pandemiei!
-Rep. Vă rog să ne prezentați câteva dintre concluziile desprinse din activitățile organizate de către institutul dumneavoastră!
-C.P. Dezbaterile găzduite de către institutul nostru au arătat că noul coronavirus SARS-CoV-2 a reprezentat şi unele provocări excepționale pentru lumea medicală de pe întreg mapamondul, iar consecințele pandemiei sunt practic incomensurabile, manifestându-se în toate domeniile vieții societale. Să vă spun că unul dintre invitații noștri, prof. univ. Dodo Săndesc, vice-preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, spunea că acest coronavirus a avut manifestări perverse care au creat o simptomatologie foarte diversificată, atipică, însă specialiștii au reușit să descifreze mecanismele de evoluție și să identifice mijloacele de contracarare ale acestuia, ceea ce a făcut ca instituțiile medicale să fie percepute, mai ales în momentele de vârf ale pandemiei, ca o adevărată „arcă a lui Noe”!
-Rep. O exprimare sugestivă şi cam triumfalistă, ştiute fiind şi deciziile confuze care au menţinut restricţiile şi chiar le-au intensificat în perioada sărbătorilor de iarnă, când oamenii se simt mai aproape de credinţă şi de sufletele celor suferinzi și nevoiași!
-C.P. Așa este, și nu putem să omitem faptul că prioritizarea tratării pacienților infectați cu noul coronavirus a condus la închiderea temporară sau la diminuarea capacității anumitor secții specializate în tratarea bolnavilor cu alte afecțiuni. Nu puține au fost vocile din spațiul public ce au considerat că acestor categorii de pacienți li s-a încălcat dreptul constituțional la ocrotirea sănătății. Dar, aceasta este o altă consecinţă a gravelor probleme generate de pandemia în mijlocul căreia încă ne aflăm!
-Rep. Mi se pare un subiect interesant care cred că ar merita o dezbatere cu specialiștii din domeniul medical, însă, revenind la problematica pandemiei am remarcat, pe site-ul institutului, că mulți dintre invitații dumneavoastră consideră testarea populației şi crearea unor puncte de vaccinare ca fiind esențiale pentru gestionarea pandemiei!
-C.P. Este un punct de vedere susținut de către mai toți invitații noștri: Doamna Prof. univ. dr. Carmen Mihaela Dorobăț, medic infecționist la Spitalul de boli infecțioase din Iași, ca de altfel și doamna Conf. univ. dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumoftiziologie «Marius Nasta» din București, care au considerat că testarea oferă o imagine reală cu privire la răspândirea virusului în rândul populației.
-Rep. Specialiştii pe care i-aţi invitat, au susținut necesitatea unei mai mari preocupări din partea autorităţilor statului pentru gestionarea pandemiei prin testarea populație. Ce au făcut autoritățile în acest sens?
-C.P. Concluziile studiilor noastre arată că s-au manifestat disfuncții serioase în ceea ce privește testarea populației, aceasta situându-se la valori mult inferioare capacității maxime de testare la nivel național. În acest context, am asistat la o retorică publică foarte acidă la adresa autorităților statului, acuzate de dezinteres față de testarea populației, apreciindu-se că un grad ridicat de infestare reliefat de testare conduce la adoptarea unor măsuri nepopulare, precum carantinarea anumitor localități.
-Rep. Să sperăm că măsurile de testare a preșcolarilor, elevilor și personalului din învățământ, adoptate recent la nivel național, vor contribui la reducerea răspândirii virusului în comunități!
-C.P. E o decizie bună, pentru că tinerii sunt un vector foarte dinamic de propagare a virusului în comunități, iar, în cazul unei potențiale infectări, ei dezvoltă forme ușoare ale bolii sau rămân asimptomatici. Această campanie de testare este dependentă de gradul de responsabilitate și de implicare socială, mai ales a părinților, întrucât cele mai multe unități școlare au hotărât ca elevii să se testeze acasă, sub supravegherea părinților. Pentru a avea efectul scontat se impune și coerență acțională din parte Ministerului Educației și a Departamentului pentru Situații de Urgență, întrucât au apărut sincope în asigurarea cu materiale necesare pentru testarea categoriilor menționate!
-Rep. În mod paradoxal, multe țări din Europa se apropie de valul cinci al pandemiei, deși înregistrează procente ridicate de vaccinare a populației, pe când, la noi, remarcăm reticența populației față de vaccinare, deși apelurile autorităților medicale sunt continue!
-C.P. Nu este o chestiune de noutate și nu este specifică numai României, pentru că și înaintea apariției pandemiei, acoperirea vaccinală a principalelor boli preventibile prin vaccinare (hepatita, rujeola sau gripa) a scăzut substanțial, fapt ce i-a determinat pe înalții responsabili ai Organizației Mondiale a Sănătății sau ai Uniunii Europene să considere vaccinarea ca o provocare globală (!!??). Spre exemplu, Conf. univ. dr. Voichița Lăzureanu, de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, una dintre cele mai credibile voci ale lumii medicale, afirma într-o dezbatere organizată de către institutul nostru, că ,,vaccinarea este extrem de necesară și unica modalitate de profilaxie în infecțiile virale și cele bacteriene, fiind unica noastră «armă» împotriva acestui virus”!
-Rep. Prin urmare, păreri «pro» şi «contra» vaccinării, la fel de argumentate!
-C.P. Dincolo de părerile «pro» sau «contra», specialiștii în domeniul medical consideră că vaccinarea e singura modalitate eficientă de combatere a coronavirusului!
-Rep. Ca să divinizezi rolul vaccinului şi să omiţi cu premeditare rolul divinităţii, pare exagerat, mai ales că remarcăm reticența tinerilor şi mai ales a adulţilor de a se vaccina!
-C.P. Un studiu sociologic realizat la institutul nostru relevă că reticența cu privire la vaccinare se întâlnește doar în cazul vaccinurilor anti-COVID-19, în cazul vaccinurilor incluse în schema obligatorie națională sau a vaccinurilor opționale, procentele fiind mai ridicate, situații similare regăsindu-se și în alte state ale lumii. Studiul mai arată că vaccinarea anti-COVID-19 a copiilor se află în corelare directă cu vaccinarea părinților/tutorilor legali, iar, teama față devaccinurile anti-COVID-19 se manifestă datorită elementului de noutate sau a unei minime culturi în domeniul medical! Dacă această ultimă afirmație poate fi supărătoare, nu trebuie omise informațiile de tipul «fake news», care induc o stare de nesiguranță a persoanelor!
-Rep. Dar, cu informaţii «fake news» poate fi cosmetizată şi campania «pro» vaccinare, mai ales că medicii bine «motivaţi» pot avea un rol definitoriu în determinarea populației de a se vaccina anti-COVID-19!
-C.P. Studiile noastre evidențiază faptul că nivelul de încredere al populației în sistemul medical din România este inferior nivelului de încredere în medici, chestiune explicabilă prin incoerența manifestată la nivelul decidenților strategici în gestionarea problemelor complexe cu care sistemul de sănătate românesc s-a confruntat în ultimele decenii. Să știți că această concluzie a fost confirmată într-un interviu ce ne-a fost acordat de către Prof. univ. dr. Virgil Păunescu, vicepreședintele Academiei de Științe Medicale din România, iar, datorită nivelului ridicat de încredere în medici, cu siguranță că printr-o campanie națională bazată pe dovezi științifice solide, se poate înclina balanța către acceptarea vaccinării de către populație.
-Rep. Tendinţa multor persoane de a falsifica certificatul de vaccinare este tot o expresie a încrederii despre care vorbiţi? Ar fi interesant să știm, care este situația din punctul de vedere al vaccinării în județul nostru!
-C.P. La începutul lunii decembrie, aproximativ 40% din populația județului se vaccinase anti-COVID-19, iar, de remarcat este faptul că, potrivit studiului menționat, procentul de vaccinare a persoanelor care au absolvit studii superioare este mai ridicat, de aproximativ 70%, fapt care confirmă gradul crescut de responsabilitate socială a acestei categorii! Merită remarcat și faptul că dintre aceștia, aproximativ 90% au vârsta sub 50 de ani, ceea ce evidențiază preocuparea categoriilor persoanelor active de a se vaccina, fie din convingere proprie, fie ca urmare a unor restricții impuse de autorități!
-Rep. Domnule director, ce convingere proprie, când e vorba, mai degrabă, despre frica oamenilor că-şi pierd serviciul? Ce credeţi că i-a motivat pe aceia care s-au vaccinat?
-C.P. Persoanele care s-au vaccinat au motivat decizia lor prin încrederea pe care o au în medici și în vaccinuri, în general, efectele benefice ale acestora fiind confirmate practic în timp! Un alt argument îl reprezintă evitarea unor posibile restricții impuse de către autorități, în contextul unei retorici publice tot mai acide legate de acest subiect, iar, poate cel mai mult contează dorința întoarcerii la o viață normală, precum cea din perioada anterioară pandemiei!
-Rep. Domnule director, cât de «normală» va fi viaţa post-pandemie şi când se va reveni la aceasta, pentru a-i determina pe cât mai mulţi cetăţeni să se vaccineze pentru a se obține gradul de imunizare colectivă și revenirea la normalitate?
-C.P. Domnule profesor, eforturile instituțiilor statului în gestionarea pandemiei, trebuie dublate de o conduită civică responsabilă a cetățenilor pentru câștigarea luptei cu acest inamic invizibil! Este un punct de vedere exprimat cu fermitate de către specialiștii din domeniul medical, chiar și în contextul unei retorici publice încărcată de subiectivism și de teorii ale conspirației, tot mai pregnante în ultimele zile! Prelungirea perioadei de manifestare a pandemiei poate avea consecințe nefaste asupra societății românești, și așa marcată de o multitudine de problematici cu cauzalități diverse, de natură să afecteze inclusiv securitatea națională a României.
-Rep. Dar «specialiştii» aceştia nu sunt dumnezei, pentru că vor muri şi ei, când vor pieri şi gândurile lor, aşa cum spune «Sfânta Scriptură», chiar dacă actuala Strategie Națională de Apărare a Țării prevede responsabilități sporite pentru sistemul de sănătate publică în cazul apariției pandemiilor!
-C.P. Conform strategiei menționate, printre problematicile majore cu potenţial de afectare şi influenţare a mediului de securitate se află și pandemia COVID-19, din mai multe considerente ce privesc: afectarea nivelului de sănătate al populației și creșterea mortalității, diminuarea capacității de răspuns al sistemului medical la cazuistici cu care se confruntă cetățenii, îngreunarea derulării programelor naționale de sănătate și a proiectelor de cercetare științifică în domeniul medical, ca urmare a redirecționării unei părți a finanțării către gestionarea pandemiei, diminuarea capacității de muncă a persoanelor infectate cu noul coronavirus, restrângerea severă a multora dintre ramurile economice din considerente de securitate medical, diminuarea veniturilor cetățenilor și afectarea negativă a standardului de viață al acestora, apariția unor dezechilibre și afectarea stabilității sociale, deci, sunt urmări ale pandemiei care dau de gândit!
-Rep. Pare destul de greu ca să privim cu optimism spre viitor, dar poate că…!
-C.P. Trebuie să privim cu optimism viitorul, pentru că omenirea s-a mai confruntat cu astfel de situații peste care a trecut și a revenit la o viață normală. Vă dau doar trei astfel de exemple: în urmă cu un secol «gripa spaniolă» care a ucis peste cincizeci de milioane de oameni sau celebra «gripă Hong Kong», din urmă cu mai bine de o jumătate de secol, care a produs peste un milion de decedați, ca să încheiem cu «gripa asiatică» ce a ucis peste două milioane de oameni și a afectat sănătatea altor câteva sute de milioane, însă, de fiecare dată, omenirea s-a «reinventat» şi a mers înainte!
-Rep. «Că înainte era mai bine!», aşa cum sună butada unui iscusit epigramist!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-cons-2/

The post EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (9) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (8)

siteicdi — Thu, 23 Dec 2021 13:38:59 +0000

-Rep. Domnule director, în ultimii ani, multe dintre domeniile vieții sociale la nivel global și la nivel național și-au mutat activitățile în spațiul virtual sau în realitatea vituală (virtual reality – VR), de aceea, vă propun să discutăm şi despre amenințările din acest spațiu, pentru că ele sunt percepute ca fiind unele dintre cele mai periculoase pentru securitatea lumii în care trăim!
-C.P. Domnule profesor, trăim într-o lume modernă, conectată la nivel planetar, în care, urmare a facilităților conferite de evoluțiile științei și tehnicii din ultimele decenii, putem să realizăm în timp real schimburi de informații, tranzacţii comerciale și financiare pe orice coordonată a globului, acestea realizându-se în spațiul cibernetic (cyberspațiu), termen inventat, paradoxal, de către scriitorul William Gibson, care nu avea nimic de-a face cu domeniul tehnologiei informațiilor. Sub influența Internetului, acest fenomen fascinant, considerat a fi rezultatul evoluţiei societăţii umane din ultimele decenii, devine un mare sistem creat de către om, cu zeci de milioane de servere, cu miliarde de utilizatori şi cu un trafic de date aproape incomensurabil. În acest context, pot să apară unele aspecte problematice în gestionarea acestui «colos», care produce amenințări serioase asupra unor domenii ale vieții societale, dependentă de tehnologia menționată.
-Rep. Unde consideraţi că este punctul vulnerabil care generează ambianțe artificiale create pe calculator şi chiar o simulare a realității atât de reușită, încât utilizatorul poate căpăta impresia de prezență fizică aproape reală?
-C.P. În opinia mea, aceste aspecte problematice sunt generate, nu neapărat de tehnologia în sine, accesibilă unui spectru larg al populației, ci, mai ales de factorul uman, ce pare a fi veriga mai slabă în arhitectura Internetului, prin care se realizează comunicarea în spațiul virtual! Cred că păstrarea confidenţialităţii informaţiilor care se vehiculează prin intermediul sistemului menționat ține, aproape în exclusivitate, de factorul uman, pe lângă alţi factori care favorizează problemele ce privesc eterogenitatea sistemelor care sunt interconectate prin intermediul Internetului.
-Rep. Cum ar trebui să reacţioneze cetăţeanul obişnuit, când un gen de criminalitate informatică a schimbat modul în care este înțeles entertainment-ul, dar, în acelaşi timp este vorba despre o tehnologie legată şi de unele domenii mult mai practice, cum ar fi: psihologia și științele sociale, pentru a realiza diferite studii despre percepția umană, în medicină, de exemplu, în terapiile care reduc durerile sau cele care tratează diferite forme de anxietate, în educație și training, unde permit deprinderea unor abilități înainte ca ele să fie testate în lumea reală, în pregătirea militară, de exemplu, pentru a simula zborul și saltul cu parașuta, în artă, la crearea de instalații care au la bază realitatea virtuală, în inginerie, în special în industria aerospațială și cea de automobile, în arhitectură și în planificarea urbanistică, la dezvoltarea de programe de transport sau reorganizare urbană!
-C.P. Constat că sunteţi bine informat în acest domeniu şi nu este simplu de definit sintagma menționată de dumneavoastră, pentru că nici experții în domeniu nu au ajuns la un consens în ceea ce privește terminologia fenomenului, ea având, chiar mai multe denumiri precum: «criminalitate informatică, cibernetică, de înaltă tehnologie, sau criminalitate electronică», şi poate chiar mai simplu, o putem defini ca reprezentând ansamblul de infracţiuni săvârșite prin intermediul sau în legătură cu utilizarea sistemelor informatice sau a reţelelor de comunicaţii, având în vedere faptul că vorbim despre infracțiuni care sunt legate de computere și care se comit în spațiul cibernetic.
-Rep. Dar, cât sunt de frecvente şi cum pot fi depistate astfel de infracțiuni, domnule director, dat fiind faptul că în realitatea virtuală sunt şi moduri de aplicare mult mai variate, cum ar fi în arhitectură, spre exemplu, în sport, medicină, artă, entertainment, iar tehnologia poate conduce la descoperiri noi şi captivante în domenii care au un impact direct asupra vieţii noastre de zi cu zi?
-C.P. Ultimii ani au demonstrat amploarea criminalității informatice care a crescut exponențial, fiind, astăzi, una dintre cele mai răspândite forme ale criminalității organizate transfrontaliere, aş spune că este printre cele mai «populare» activități infracționale, pentru că, zilnic, milioane de persoane sunt victimele acesteia, în întreaga lume, de aceea, revin asupra principalului factor favorizant, legat de comportamentul individului uman!
-Rep. Ce cuprind, în esenţă, infracțiunile informatice?
-C.P. Infracţiunile informatice, la modul general, cuprind, pe de o parte, așa-zisele acte infracţionale clasice, în categoria cărora putem include frauda informatică, prin trimitere la contrafacerile sau înşelăciunea informatică, dar şi infracțiuni specifice domeniului cibernetic, așa cum sunt pirateria «software», furtul de carduri sau falsificarea instrumentelor de plată electronică, prin virusarea reţelelor, hărţuirea prin e-mail, terorismul electronic şi altele!
-Rep. Ce consideraţi că le individualizează, față de infracțiunile tradiționale?
-C.P. Dacă în cazul criminalității tradiționale infractorul sau infractorii sunt prezenţi fizic la locul crimei și pot să comită, de regulă, o infracţiune, la un moment dat (să comită un omor, să jefuiască o bancă etc.), în cazul criminalității informatice, infractorii nu se află la locul comiterii infracțiunii sau în proximitatea acestuia, tocmai pentru că fapta infracțională se realizează în spațiul cibernetic. Ei pot ataca, simultan, un număr mare de victime aflate în diverse locuri de pe coordonate geografice îndepărtate ale mapamondului, și pot să-și ascundă identitatea!
-Rep. Prin intermediul tehnologiei ce stă la baza realităţii virtuale se poate experimenta o realitate care nu există, creată de un calculator, de aceea, v-aş întreba, dacă putem vorbi despre o calificare şi chiar despre o specializare a celor implicați în astfel de activități?
-C.P. Ați punctat foarte corect, domnule profesor, fiindcă, cele mai performante grupări de criminalitate informatică sunt structurate pe o specialitate funcţională a activităților, fapt care a determinat instituțiile responsabile cu combaterea fenomenului să se aplece foarte serios asupra descifrării acestor specificități acționale, care sunt adevărate «diviziuni ale muncii» actorilor implicați, iar, pentru a fi mai convingător, să vă spun că Departamentul «Cyber» al FBI (abilitat în combaterea fenomenului despre care discutăm), a realizat o radiografiere detaliată a tipurilor de roluri pe care le joacă actorii implicați în criminalitatea informatică.
-Rep. Iar, pentru că FBI-ul este o structură de securitate cu mare experienţă în acest domeniu, vă rog să detaliați, pentru că subiectul este mai mult decât interesant…
-C.P. În primul rând, putem vorbi despre programatorii care generează instrumentele specializate pentru comiterea infracţiunilor, despre tehnicienii care menţin infrastructura utilizată în realizarea infracțiunilor, despre hackerii care exploatează vulnerabiltăţile aplicaţiilor sistemelor şi ale reţelelor pentru a obţine acces la datele de interes, despre alți specialişti în fraudă care dezvoltă şi utilizează scheme de inginerie socială, despre așa-zișii curierii implicați în transferarea veniturilor obținute din activitățile infracționale, despre casierii care asigură transferul şi spălarea veniturilor ilicite, iar, toate aceste roluri sunt orchestrate de către coordonatorii grupărilor, cei care stabilesc obiectivele, recrutează resursele umane și gestionează veniturile obţinute prin fraudă!
-Rep. Domnule director, ceea ce determină astfel de comportamente ale unor asemenea organizaţii criminale, cred că ţine de motive financiare, aşa este?
-C.P. Da, aşa este, motivația principală care stă la baza criminalităţii informatice este determinată de considerente de ordin financiar, iar, un studiu recent la care am avut acces arată că în anul 2019, costul global al acestei forme de criminalitate a reprezentat aproximativ 2 trilioane de dolari (!!), în contextul în care o parte semnificativă a acesteia nu este detectată sau nu este raportată de către victime, din diverse considerente. De altfel, cheltuielile globale pentru combaterea criminalităţii informatice sunt imense, ele fiind concentrate prioritar pe identificare şi răspuns, abordările preventive fiind încă destul de reduse! Dar, nu trebuie omis nici pericolul criminalităţii informatice generat prin preluarea frauduloasă a unor date, considerate cu caracter personal şiconfidenţial, ce pot fi folosite în diverse scopuri de către aceste grupări, pentru că, așa cum am mai spus și în discuțiile noastre anterioare, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor trebuie să reprezinte un imperativ al societății în care trăim!
-Rep. În condiţiile în care există multe tipuri de sisteme de realitate virtuală, dar toate au aceleaşi caracteristici, precum abilitatea de a permite persoanei să vadă imagini tridimensionale în mărime naturală ce se schimbă atunci când persoana se plimbă prin mediul corespunzător schimbărilor câmpului vizual şi devenim prizonierii tehnologiei informatice, ne puteți evidenţia şi situaţii concrete legate de influențele acesteia în viața de zi cu zi a cetățeanului?
-C.P. Tehnologia inteligentă a devenit un partener al vieții noastre cotidiene prin dispozitive mobile inteligente ce au înregistrat o expansiune aproape inimaginabilă în toate domeniile vieții societale, pentru că programe, nu foarte sofisticate, monitorizează dispozitivele electronice din casele noastre, ne reglează temperatura ambientală din locuință sau de la locul de muncă, pornesc sau opresc aparatele electrocasnice când dorim noi, ne anunță când ne confruntăm cu un incendiu la o scurgere de gaze sau anunţă «vizita» unui musafir nepoftit, prin simple comenzi transmite de la distanță, de la un telefon inteligent care confirmă gestionarea securității acestor dispozitive, pentru că este evident că atacatorii cibernetici sunt preocupați să conceapă și să dezvolte aplicaţii care să le permită să penetreze și să compromită sistemele anterior amintite, mai ales că sistemele informatice nu sunt perfecte şi orice breșă de securitate este exploatată!
-Rep. Am văzut, domnule director, în contextul pandemiei actuale, că mai ales domeniul medical este «beneficiarul» acestor tehnologii!
-C.P. E cunoscut faptul că şi cele mai sofisticate intervenții medicale se realizează cu ajutorul roboților industriali și că există,deja, dispozitive și echipamente care, prin intermediul tehnologiilor mobile și comunicațiilor din spațiul cibernetic, permit monitorizarea în timp real a pacienților, dar, trebuie să ne preocupe serios faptul că potențialii atacatori cibernetici, ar putea fi interesați de manipularea unor astfel de sisteme, expunând pacienții unor riscuri cu consecințe dezastroase! D aceea, cred că este nevoie de asigurarea unui nivel de securitate cibernetică foarte ridicat!
-Rep. Vom avea o lume ce va fi guvernată de interacțiunea din spațiul cibernetic?
-C.P. Riscul unor atacuri cibernetice constituie o problemă de securitate foarte serioasă, pentru că pot paraliza activitatea unor comunități, iar, pe lângă atacurile țintite, derulate de persoane bine pregătite, există și o categorie de infractori cibernetici, denumiți generic «script kiddie», care nu înțeleg puterea distructivă a unui program malițios, însă, acțiunile acestora pot provoca pagube serioase asupra infrastructurilor critice, cum ar fi în cazul sistemelor de alimentare cu energie electrică, apă potabilă sau gaze naturale, pentru că mai ales acestea sunt gestionate de sisteme informatice performante, dependente de comunicațiile din spațiul cibernetic! Efectele unor posibile atacuri informatice asupra infrastructurilor critice din aceste domenii, ar produce consecințe dezastroase, mai ales în contextul în care întregul mapamond se confruntă cu o criză energetică evidentă, iar prețurile energiei electrice și al gazelor naturale au explodat și au golit buzunarele românilor.
-Rep.Pentru că ați adus în discuție subiectul banilor, trebuie să spunem că atacatorii cibernetici nu sunt străini nici de astfel de practici, prin care golesc conturile celor care nu le protejează cum se cuvine!
-C.P. Așa este! Infractorii, cunoscuți drept hackerii, au abilitatea de a accesa ilegal sistemele informatice personale, pentru a sustrage date bancare, informații financiare, etc. Sunt foarte frecvente astfel de cazuri și, din păcate, zona noastră, a Olteniei, excelează la acest capitol, pentru că inteligența nativă a multora dintre locuitorii săi este pusă în slujba răului. Este un motiv în plus pentru care trebuie să fim foarte vigilenți!
-Rep. În finalul dialogului nostru, cred că și cititorii «Gorjeanului» au aflat lucruri interesante despre spațiul cibernetic, despre facilitățile oferite fiecăruia dintre noi, dar și despre vulnerabilitățile acestuia!
-C.P. Societatea modernă a devenit extrem de vulnerabilă, ca urmare a gradului ridicat de dependență față de tehnologie, iar, un atac informatic asupra sistemelor critice poate să afecteze viața cetățenilor și chiar să paralizeze funcționarea societății! Iată, de mai bine de doi ani, spațiul cibernetic a devenit şi «realul cotidian» în care ne desfășurăm şi procesul de învățământ, accentând deficitul de educație din societatea românească, inclusiv datorită unor cauzalități ce țin de comunicarea în acest spațiu cibernetic. Ar trebui să știm și cum să ne protejăm când studiem și lucrăm online, de acasă. Dar acest subiect, vă propun să-l abordăm într-o întâlnire viitoare!

The post EDUCAŢIA…ŞI LECŢIA DE VIAŢĂ! (8) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (7)

siteicdi — Sun, 19 Dec 2021 17:57:05 +0000

-Rep. Domnule director, cred că sunt multe probleme grave cu care se confruntă societatea actuală, inclusiv societatea românească, dar, una dintre cele mai acute şi mai îngrijorătoare cred că e problema traficului și a consumului ilicit de droguri, un fenomen cu multe repercusiuni asupra societății post-pandemie!
-C.P. Așa este și mă bucur că lansați în spațiul public un asemenea subiect, deoarece traficul și consumul ilicit de droguri definesc o dimensiune a criminalității organizate transfrontaliere, despre care unii înalți oficiali Europol susțineau recent, că reprezintă cea mai periculoasă ameninţare la adresa securităţii continentului european, depăşind chiar și pericolul terorismului sau al migraţiei ilegale! De altfel, grupările de crimă organizată au devenit mai «specializate» și mai interconectate, iar activitățile acestora tind să se concentreze în anumite areale geografice specifice, România nefiind exclusă, deocamdată!
-Rep. Ca să nu mai spunem că totul se leagă şi de alte fenomene, cum ar fi corupţia, despre care vă propun să vorbim cât mai mult în viitor!
-C.P. Într-adevăr, traficul și consumul ilicit de droguri, cunoscute și sub denumirea de «narcotrafic», reprezintă una dintre cele mai severe amenințări societale contemporane în plan global, întrucât, pe lângă efectele negative produse asupra sănătății «consumatorilor», duce şi la creșterea economiei subterane, la slăbirea statului de drept, facilitând corupția, veniturile obținute din traficul de droguri alimentând şi alte forme ale criminalității transfrontaliere, în asemenea circumstanțe, vorbindu-se chiar despre «narcoterorism», care…
-Rep. Mă scuzaţi că vă întrerup, dar, aş dori să aflu, care sunt, în opinia dumneavoastră, factorii care favorizează amplificarea traficul ilegal și consumul de droguri la noi în țară?
-C.P. Sunt mulți factori favorizanți, iar, poziția geografică a României la interferenţa rutelor tradiționale în privinţa transportului drogurilor și faptul că, din anul 2007, teritoriul nostru național constituie granița de est a Uniunii Europene, favorizează creșterea fluxului de migranți spre statele vest-europene, România fiind, în acest fel, o țară de tranzit, prin pătrunderea în țara noastră a persoanelor cu astfel de preocupări.
-Rep. E nevoie de o atenţie sporită a poliţiei la frontieră sau se înmulţesc «atenţiile» traficanţilor faţă de cei care controlează?
-C.P. Răspunsul meu porneşte de la creșterea masivă, în ultimii ani, a traficului comercial prin punctele de frontier şi scăderea timpilor de control ce facilitează intrarea pe teritoriul național a unor cantități importante de droguri, sub diverse forme de disimulare. Aşa cum aţi subliniat, nu în ultimul rând, acest fapt este favorizat, din păcate, și de implicarea în fapte de corupție a unor funcționari ai instituțiilor de control la frontieră, astfel de situații fiind intens mediatizate în spațiul public!
-Rep. Putem vorbi despre rețele transnaționale implicate în traficul de droguri, care operează pe teritoriul României?
-C.P. Domnule profesor, cred că România aparține unei lumi interconectate la nivel planetar, iar, fenomenul globalizării, pe care-l considerăm principalul «arhitect» al agendei de securitate internațională, a favorizat operarea și constituirea pe teritoriul țării noastre a unor organizații și filiere ale crimei organizate transfrontaliere, implicate în traficul de droguri! Sunt cele de sorginte italiană, turcă, arabă, sârbă, ungaro-ucraineană și chiar sud-americană, fiecare cu caracteristici proprii de operare în anumite zone geografice. E bine ca ele să fie cunoscute de către instituțiile naționale abilitate a preveni și a combate fenomenul, mai ales că se cooperează la nivel internațional cu instituții similare pentru cunoașterea preocupărilor acestor organizații sau filiere, iar, numai în acest fel, poate fi gestionată problematica!
-Rep. Domnule director, dacă cititorii ar dori să afle, cum sunt introduse aceste droguri în țară, ce le puteți spune?
-C.P. Corupţia, bat-o vina, dar, să ştiţi că sunt şi alte metode pentru disimularea stupefiantelor pe timpul transportului, în vederea introducerii în țară, ele ținând şi de ingeniozitatea traficanților, de cantitatea și de tipurile de droguri traficate (cocaină, heroină, hașiș, canabis, opium sau alte noi substanțe psihoactive), pentru că sunt folosite mijloace de transport auto, feroviare, maritime, aeronautice, în această ultimă categorie incluzând și dronele, utilizate în ultima vreme!
-Rep. Oare, sunt mai «ingenioşi» traficanţii, decât poliţia de frontieră, sau unii dintre poliţişti se află în fruntea clanurilor de interlopi?
-C.P. Vă rog să vă aduceți aminte mult mediatizatul caz, din luna martie 2019, când autoritățile române au descoperit aproape o tonă de cocaină în interiorul unei ambarcațiuni la țărmul Mării Negre, în localitatea «Sfântu Gheorghe», un caz tipic de introducere în țară a unor astfel de substanțe. Mai aproape de zilele noastre, în luna mai, 2021, printr-o acțiune partenerială a fost confiscată în portul Constanța, cantitatea record de 1,4 tone de heroină (a doua cea mai mare captură de heroină din Uniunea Europeană din ultimii ani) disimulată în mărfuri transportate containerizat pe cale maritimă și rutieră. Și exemplele, din păcate, pot continua…
-Rep. Domnule director, o parte dintre aceste droguri ajung la noi în țară și sunt descoperite în rândul copiilor, al elevilor de şcoală şi al studenţilor, de aceea, trebuie explicat un astfel de comportament din partea acestor tineri!
-C.P. În primul rând, lipsa de educație a tinerilor, accentuată în ultimii ani, mai ales în contextul apariției pandemiei actuale, când o bună parte dintre activitățile didactice au fost mutate în spațiul virtual. Pe de altă parte, slăbirea preocupărilor părinților de a-și supraveghea copiii, precum și lipsa de responsabilitate și implicare a unora dintre părinți în actul educațional, ca să nu mai vorbim despre lipsa unor programe serioase de prevenire a consumului de droguri în instituţiile de învăţământ, iar, nu în ultimă instanţă, cred că sub presiunea anturajului, unii tineri acceptă drogul din curiozitate, ca să devină apoi consumatori și dependenți de astfel de substanțe.
-Rep. Cu alte cuvinte, educaţia face totul sau aproape totul!
-C.P. Continuând pe aceeași linie a educației, absenteismul școlar, manifestat cu pregnanţă în școala românească, determină o parte a tinerilor să se implice în anturaje riscante, acesta fiind un prim pas către consumul de droguri, aşa cum am spus, pentru că în baruri, discoteci, locuri de distracție, unele dintre acestea aflându-se chiar în vecinătatea unităților de învățământ sau în campusurile universitare, asociate cu experiența relativ redusă a autorităților noastre naționale și a societății civile în interacțiunea cu acest fenomen apărut în România după anul 1990, a generat incoerență în abordarea problematicii şi nu a condus la conștientizarea gravității consumului de droguri, la combaterea eficientă a acestui fenomen!
-Rep. Care sunt cauzele care agravează fenomenul consumului de droguri?
-C.P. Sunt multe cauze, dar, mai grav, mi se pare faptul că la nivelul societății românești, în ultimii ani, s-au manifestat preocupări ale rețelelor criminale de a penetra și de a compromite, inclusiv instituții ale statului, abilitate în combaterea acestui fenomen, prin punerea în dependență a unora dintre funcționarii acestora! (sic!). Din păcate, inclusiv unii dintre aceștia sunt consumatori de droguri şi la fel de grav este și faptul că anumiți reprezentanți ai rețelelor amintite anterior, speculând unele situații de anxietate şi depresie la nivelul adolescenților, atrag în rândurile lor și pun în dependență adolescenți proveniți din sfere înalte ale societății, urmărind șantajarea părinților acestora și penetrarea structurilor statului român, pentru a-și promova propriile interese!
-Rep. Domnule director, ce ne puteţi spune despre apariţia unor informaţii care evidențiază gradul ridicat de pericol al unor noi substanțe psiho-active, ce pot fi procurate mult mai ușor?
-C.P. Spre deosebire de comercializarea drogurilor clasice (heroina, cocaina), produse în zone geografice îndepărtate de pe continentul asiatic sau sud-american, comercializarea noile substanțe psiho-active (amfetamine, metamfetamine, ecstasy), nu mai cunoaște constrângeri geografice, fiind ușor accesibile, prețurile scăzute făcându-le disponibile și atractive, dar, mulţi dintre consumatori, nu conștientizează potențialul letal al acestor substanțe și riscurile uriașe la care se supun, mai ales că la nivel internațional nu avem suficiente informații publice disponibile care să releve efectele produse și modalitățile optime de contracarare! Noile substanțe psiho-active proliferează la o scară fără precedent ceea ce impune acțiuni concertate din partea specialiștilor din domeniul medical și a instituțiilor abilitate să combată fenomenul în toată complexitatea lui şi cu specificului fiecărui grup de consumatori.
-Rep. Cum explicaţi, legalizarea utilizării în scop medical a unor substanțe pe care cetățenii le încadrează în categoria drogurilor?
-C.P. Prin faptul că ultimii ani au fost marcați de controverse la nivel internațional cu privire la oportunitatea legalizării consumului de «droguri ușoare», când am văzut în spațiul public autohton discuții aprinse pe tema legalizării utilizării canabisului în scop medical în România. Nu o să mă pronunț pe această temă, întrucât nu sunt cunoscător al problematicii medicale, dar, afirm că dacă experții în domeniul medical consideră benefic un asemenea demers, atunci, el trebuie făcut cu multă responsabilitate și cu un control strict al utilizării substanțelor folosite!
-Rep. Unele țări, chiar au introdus legislative mai permisive cu privire la comercializarea și utilizarea de droguri!
-C.P. Da, anumite state au adoptat, de câțiva ani, măsuri legislative mai permisive cu privire la comercializarea și utilizarea de droguri, arhicunoscut fiind cazul Olandei, prima țară occidentală care a relaxat legislația anti-drog și a permis vânzarea și consumul de droguri ușoare, dar, în opinia mea, o astfel de decizie a generat efecte aproape dezastroase, deoarece, pe lângă creșterea fulminantă, incontrolabilă, a consumul de droguri, Olanda a devenit cel mai mare producător de ecstasy și una dintre principalele puncte de intrare a drogurilor tradiționale pe continentul european. Și pentru că ne place să ne raportăm deseori la SUA, considerat etalon al democrației și al respectării drepturilor omului, vă spun că și aici lucrurile sunt îngrijorătoare în ceea ce privește consumul de droguri, mai cu seamă după anul 2016, când au fost adoptate anumite modificări legislative care au permis legalizarea canabisului în scopuri recreaționale în mai multe state, iar, statisticile evidențiază creșterea alarmantă a consumului de canabis în rândul populației adulte, diminuându-se în percepția multor persoane riscurile generate de consumul de droguri!
-Rep. În finalul dialogului nostru, cred că orice persoană va conștientiza pericolul la nivel societal al traficului ilegal și al consumului de astfel de substanțe, de aceea, v-aş ruga să prezentaţi şi măsurile care se impun pentru contracararea acestor practici?
-C.P. Domnule profesor, m-aş reveri, în primul rând la educația tinerilor, pentru că, în opinia mea, de la deficitul de educație se trag multe neajunsuri cu care societatea românească se confruntă în prezent! (sic!). Cred că sunt necesare proiecte de prevenție a consumului de droguri în familie, în școli și în comunități, şi cred că familia trebuie atrasă în mai mare măsură la procesul educativ desfășurat de școală, prin folosirea unor metode ingenioase care să contribuie la înlăturarea vulnerabilităților individuale ale tinerilor, mai ales acum, în perioada pandemiei! Se impune perceperea corectă a riscurilor generate de consumul de droguri asupra sănătății individului, a traficului ilegal asupra ceea ce putem numi sănătatea societății, vizând atitudini și comportamente individuale sau instituționale, iar, statul are obligația de a asigura intervenția socială, prin prin instituțiile responsabile să abordeze cu mai mult curaj lupta împotriva acestui fenomen care a devenit un adevărat flagel al societăţii în care trăim!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (7) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (6)

siteicdi — Sun, 19 Dec 2021 17:52:59 +0000

-Rep. Domnule director, aş dori ca dialogul nostru să continue, astăzi, pe tema fenomenului migrației, dar să abordăm efectele acesteia asupra societății românești, pentru că avem atâtea exemple în acest sens!
-C.P. Domnule profesor, ţara noastră nu a reprezentat, până în prezent, o atracţie pentru imigranți, datorită particularităților societății românești postdecembriste, aflată într-o scădere continuă a calității vieții, iar imigrantul, prin definiție, este o ființă care evaluează destinațiile posibile din perspectiva oportunităţilor şi avantajelor materiale! Însă, România reprezintă mai mult o țară de tranzit pentru imigranți!
-Rep. Credeţi că este suficientă o astfel de explicaţie?
-C.P. Nu întru totul, deoarece unei astfel de particularități i-aş adăuga și faptul că proverbiala ospitalitate românească nu s-a mai manifestat cu multă generozitate în cazul imigranților, mai ales al celor proveniți din spațiul asiatic sau african.
-Rep. Totuşi, cum explicați o astfel de conduită a omului de rând?
-C.P. Prin faptul că românul nostru a văzut în imigrant, într-o primă etapă, «musafirul» care atentează la locul său de muncă! Să nu uităm rata foarte ridicată a șomajului în primii ani de după evenimentele din decembrie 1989, iar, după aceea, imigrantul a fost asimilat străinului implicat în diverse forme ale criminalității, care constituie un pericol real pentru stabilitatea societății. Ca să nu mai spunem că imigrantul a fost perceput ca un «musafir» nepoftit care afectează în sens negativ datinile, obiceiurile și tradițiile locului, a căror păstrare peste veacuri ne-a menţinut ca popor!
-Rep. O astfel de atitudine poate fi atribuită doar locuitorilor din mediul rural?
-C.P. În acest context, astfel de atitudini s-au regăsit mai ales în comportamentul persoanelor provenite din zonele rurale și din urbanul mic, acolo unde comuniunea de tradiții şi obiceiuri religioase e mai pregnantă decât în marile așezări urbane. Într-un anumit fel, cred că populația de la oraş era familiarizată, chiar și în perioada predecembristă, cu prezența cetățenilor străini, ei constituind adevărate comunități în centrele universitare!
-Rep. Dar se ştie că unii dintre imigranții ilegali care ajung în România se implică în fapte antisociale, semănând frica și panica în rândul cetățenilor!
-C.P. Din păcate, se regăsesc și astfel de situații în unele orașe ale țării, acolo unde autoritățile locale întâmpină greutăți în gestionarea problematicii imigranților, pentru că, iată, pentru prima dată în ultimii ani, județele Timiș și Arad au înregistrat o creștere a infracționalității stradale și asasinate comise de către imigranți!
-Rep. Nu credeţi că sunt şi unele carenţe în legislaţia din ţara noastră?
-C.P. Tocmai în acest sens, mulţi dintre imigranţii ilegali nu se mai tem de forțele de ordine și sunt predispuși la săvârșirea unor fapte antisociale pentru atingerea propriilor scopuri! Desigur, cei mai mulţi, provenind şi din zonele de conflict din spațiul asiatic, sunt familiarizați de la vârste fragede cu armele albe sau cu armele de foc, la care şi recurg aproape instinctiv!

,,Manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei”!

-Rep. Domnule director, astfel de situații grave nu impun şi acțiuni profesioniste din partea autorităților statului, pentru asigurarea climatului de stabilitate socială?
-C.P. Domnule profesor, vedem în spațiul public preocupări foarte serioase în acest sens din partea autorităților responsabile, iar cazurile prezentate anterior sunt, totuși, izolate și nu constituie, din fericire, un comportament generalizat al imigranților!
-Rep. Cum «izolate», domnule director, când autoritățile naționale nu au întotdeauna capacitatea de a gestiona optim problematica imigrației ilegale?
-C.P. Trebuie să admitem, chiar și cu o anumită doză de neliniște, că România, dacă nu acum, într-un viitor nu prea îndepărtat, va avea nevoie de forță de muncă pentru diverse sectoare economice, în contextul în care ne confruntăm cu un deficit datorită emigrării masive, în ultimii ani, a concetățenilor noștri către state din vestul Europei. În acest context, va trebui să fim pregătiți să acceptăm imigranți, să fim toleranți cu aceștia, să ne schimbăm chiar și anumite prejudecăți și să acționăm de așa manieră încât aceștia să se poată integra într-un spațiu cultural diferit de cel din țările de origine. Aici este cheia problemei, în opinia mea!
-Rep. Aţi explicat fenomenul prin «cheia» germană, după cum constat, dar ați atins un subiect sensibil și cu consecințe aproape incalculabile pentru societatea românească, anume, problematica emigrației, aşa că aş dori să ştiu care este opinia dumneavoastră privind exodul masiv al românilor în străinătate, după anul 1990?
-C.P. Într-adevăr, este un subiect foarte sensibil, care, de fiecare dată când îl abordez, îmi generează un fel de emotivitate aparte, pentru că mă duce cu gândul la conţinutul unei cărți cu titlul: «O Românie migratoare!», care tratează această problematică din perspectiva sacrificiilor imense pentru obținerea bunăstării atât de mult visate de către români, mai ales după decembrie 1989!
-Rep. Dar cum putem explica un asemenea lucru?
-C.P. În opinia mea, o astfel de conduită a multora dintre concetățenii noștri este răspunsul dat la manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei!
-Rep. Ca să facem şi puţină psihologie, care ar fi, în opinia dumneavoastră, profilul emigrantului român, acceptat cu precădere în vestul Europei?
-C.P. În primul rând, statele dezvoltate din vestul Europei, dar nu numai de aici, stabile din punct de vedere socio-economic, cele care cultivă de mult timp meritocrația, sunt interesate să primească imigranți cu un nivel ridicat de calificare, iar, în acest fel, apare cunoscutul fenomen de «braindrain» (n.n. exodul persoanelor cu pregătire superioară, a «creierelor»), pe fondul ratei demografice în scădere în multe state ale continentului, ceea ce încurajează migrarea forței de muncă mediu și slab calificată în domenii precum agricultura, construcțiile sau îngrijirea persoanelor!
-Rep. Se impune, totuşi, o diferenţiere mai clară a categoriilor de emigranţi români!
-C.P. Desigur, pentru că în prima categorie prezentată putem vorbi despre o migrație pe termen lung, iar cea de-a doua situație este caracteristică migrației sezoniere, ceea ce trebuie să ne dea de gândit tuturor, pentru că în ultimii ani, majoritatea emigranților români au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, adică tocmai populația activă de care țara are atât de mare nevoie!
-Rep. În timp, cum credeţi că s-a manifestat emigraţia românilor în străinătate?
-C.P. Domnule profesor, în primii ani după evenimentele din decembrie 1989 s-a remarcat plecarea românilor în străinătate mai mult ca o «tatonare-explorare» a pieței muncii, pentru că în contextul economic din perioada respectivă, care i-a pus pe mulți dintre concitadinii noștri în situația inedită de a deveni șomeri, însăşi ridicarea vizelor cetățenilor români pentru spațiul Uniunii Europene le-a oferit posibilitatea, începând cu 1 ianuarie 2002, să circule liber, determinând un nou val al emigrației românilor. Totuși, integrarea României în Uniunea Europeană a constituit principalul reper care a favorizat emigrarea în spațiul occidental a persoanelor cu nivel ridicat al calificării, ea fiind determinată și de criza economico-financiară ce se prefigura la acea dată. Spre exemplu, în anul 2007, aproape o jumătate de million de români au părăsit țara, iar pandemia COVID-19, care se manifestă la nivel planetar de circa doi ani, a redus substanțial numărul emigranților români, mulți dintre aceștia fiind nevoiți să revină acasă!
-Rep. De fapt, ne confruntăm cu o realitate crudă a depopulării spaţiului românesc!
-C.P. Pentru că ne aflăm în fața unei realități triste şi potrivit unor estimări statistice, peste patru milioane de români au părăsit țara și s-au stabilit în străinătate în ultimele trei decenii! Mai grav este faptul că, potrivit unui studiu recent, tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani își exprimă intenția de a emigra într-un orizont temporar imediat, nemulțumiți fiind de perspectivele oferite de către societatea românească!
-Rep. Aici e «buba», domnule director, nemulţumirea tinerilor faţă de ceea ce le oferă o societate coruptă! Nu este şi aceasta o amenințare pentru securitatea țării noastre?
-C.P. Pentru că migrația externă reprezintă doar una dintre cauzele care concură la depopularea României, chiar dacă termenul folosit poate induce o stare de îngrijorare în rândul opiniei publice, în ultimii 15 ani, populația României a scăzut cu mai bine de două milioane de persoane! Institutul european de statistică previzionează că în anul 2050 România va avea 16 milioane de locuitori, iar în anul 2100 doar 13 milioane. Sunt previziuni sumbre, care trebuie să îngrijoreze românul de rând și să conștientizeze autoritățile statului cu privire la gravitatea situației!
-Rep. Domnule director, să ştiţi că «românul de rând», cum îl numiţi dumneavoastră, are îngrijorările lui de viaţă, problema este ce fac autorităţile statului?
-C.P. La întrebarea dumneavoastră, vă răspund concis! Există o amenințare pentru securitatea națională a României, pentru că afectează însăși fibra identitară națională! Și pentru a fi mai convingător, vă prezint unele date mai mult decât îngrijorătoare publicate de către Institutul Național de Statistică prin care populația României s-a diminuat cu peste 100.000 de locuitori în 2020 şi de mai bine de trei decenii, în România, mor mai multe persoane decât se nasc! Iată, în anul 2020 s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani!
-Rep. Statisticile acestea sunt ca şi cifrele celor contaminaţi de pandemie, dar trebuie să privim ambele fațete ale problemei, imigrația și emigrația, într-un relativ echilibru!
-C.P. Domnule profesor, trăim într-o societate globală în care trebuie să ne raportăm la valorile și la regulile impuse de globalizare, dar trebuie să ne păstrăm fibra noastră națională, atât de mult încercată de-a lungul istoriei! Suntem parte a lumii globale în care libera circulație a persoanelor reprezintă un imperativ mai mult decât evident şi nu ne putem închide granițele pentru intrarea unor imigranți pe teritoriul nostru național. Să impunem respectarea legislației naționale și internaționale incidente problematicii migrației, pentru că suntem la noi acasă şi, în acelaşi timp, nu putem obstrucționa demersurile concetățenilor noștri de a emigra spre alte zări, unde speră să-și valorizeze propriile resurse, fiind cunoscute capabilitățile românului de a se adapta la diferite situaţii! Avem nevoie de promovarea unor politici economice, sociale, educaționale și culturale eficiente, articulate particularităților noastre naționale, pentru că ne aflăm într-un moment de răscruce în care autoritățile statului trebuie să conștientizeze gravitatea problemei și să acționeze eficient și pragmatic, pentru că doar de clamarea unor necesități românul este sătul!
-Rep. Ce bine o spuneţi, domnule director, iar, pentru că ne apropiem de finalul întâlnirii noastre de astăzi, vă adresez mulțumirile mele și ale cititorilor publicației «Gorjeanul» pentru informațiile interesante pe care ni le-ați comunicat!
-C.P. Domnule profesor, nu aș vrea să încheiem dialogul fără a face precizarea că problematica migrației în spațiul românesc trebuie abordată și din perspectiva migrației interne, cu precădere din mediul urban spre rural, ceea ce a modificat substanțial caracteristicile anumitor regiuni ale României. Satul românesc s-a depopulat masiv în ultimele trei decenii, iar în jurul marilor orașe, care sunt «polii» creșterii economice, au apărut «localități dormitor» în care populația este înstrăinată, tradițiile, obiceiurile și datinile românești dispărând odată cu satul tradițional. Îndemn cititorii noștri să lectureze lucrarea dumneavoastră, «Depopularea mediului rural din România», spunându-le că merită, cu atât mai mult cu cât lucrarea prezintă o radiografiere pertinentă a problematicii la nivelul unor comune gorjene. Valorile identitare româneşti şi patrimoniul cultural naţional sunt supuse unui proces de eroziune continuă ce poate periclita coeziunea identitară, de aceea cred că această problematică este una de securitate națională!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.

SURSA: https://gorjeanul.ro/educatiasi-lectia-de-viata-interviu-cu-domnul-dr-ing-catalin-peptan-directorul-institutului-de-politici-publice-administratie-si-stiintele-educatiei-ippase-al-universitatii-co-4/

The post Educaţia…şi Lecţia de viaţă! (6) appeared first on Institutul de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.